1. [MDA2] molebnic sm [At: (a. 1660) URICARIUL, V, 228/26 / Pl: ~ici / E: slv молебьникъ] (Îvt) Titlu pe care îl purtau membrii clerului oficiant.
2. [DER] molebnic (-ci), s. m. – Preot. Sl. molĭbnikŭ. Sec. XVII, slavism cult, ca și molenie, s. f. (înv., rugăciune), din sl. moljenije. Cf. moliftă.
3. [DE] MOLÉBNIC (< sl.) s. n. Carte religioasă cuprinzând slujbele bisericești oficiate în împrejurări solemne.
4. [DLR] MOLÉBNIC s. m. (Învechit) Titlu pe care îl purtau membrii clerului oficiant. Preaosfințitului. . . nostru molebnic, chir Sava, arhiepiscop i mitropolit Sucevii (a. 1660). URICARIUL, V, 228/26. – Pl.: molebnici. – Din slavonul молебьникъ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL