1. [DEX '09] MOLCOMITOR, -OARE, molcomitori, -oare, adj. (Pop.) Care liniștește, potolește, calmează. – Molcomi + suf. -tor.
2. [MDA2] molcomitor, ~oare a [At: F (1891), 326 / V: mul~ / Pl: ~i, ~oare / E: molcomi + -tor] 1 (Pop) Care liniștește. 2 (Îvr) Umil.
3. [DLRLC] MOLCOMITOR, -OARE, molcomitori, -oare, adj. (Rar) Liniștitor, potolitor, calmant. Și tot mai blînd răsună cîntări molcomitoare. PĂUN-PINCIO, P. 93.
4. [MDA2] mulcomitor, ~oare a vz molcomitor
5. [DOOM 3] molcomitor (pop.) adj. m., pl. molcomitori; f. sg. și pl. molcomitoare
6. [DOOM 2] molcomitor (pop.) adj. m., pl. molcomitori; f. sg. și pl. molcomitoare
7. [DGS] molcomitor, -oare adj. (pop.) 1 v. Alinător. Calmant. Liniștitor. 2 (despre ambient, atmosferă) v. Liniștitor. Odihnitor.
8. [DLR] MOLCOMITÓR, -OÁRE adj. 1. (Popular) Care liniștește (v. l i n i ș t i t o r), potolește, calmează (v. c a l m a n t). După aceste vorbe mulcomitoare, Trandafirescu nu se prea liniștea. . . se îndîrjea și mai tare. F (1891), 326. Și tot mai blînd răsună cîntări molcomitoare. PĂUN-PINCIO, P. 93. Rădăcina-i amară, Mulcomitoare de chin, care numai decît îi alină Orice dureri. MURNU, I. 238. ◊ (Adverbial) Curg zilele spre cimitir. . . Și-acolo, încet, molcomilor Se-adună în suspine. BACOVIA, O. 180. 2. (Învechit, rar) Umil, supus. Cf. LEX. MARS. 213. – Pl.: molcomitori, -oare. – Și: mulcomitór, -oáre adj. – Molcomi + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL