1. [DEX '09] MOIMIȚĂ, moimițe, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. [Var.: momiță s. f.] – Moimă + suf. -iță.
2. [MDA2] moimiță sf [At: CANTEMIR, IST. 49 / V: mom~, (înv) ~mâță / Pl: ~țe / E: moimă1 + -iță] 1 (Îvr) Maimuță (1).
3. [DEX '09] MOMIȚĂ2 s. f. v. moimiță.
4. [MDA2] moimă2 sf [At: VAIDA / Pl: ~me / E: nct] (Reg) Umflătură dureroasă, mai ales la gât sau la subsuori Si: (reg) bolfă, boșoalcă, uimă Vz maimucă.
5. [MDA2] momiță3 sf vz moimiță
6. [MDA2] momiță2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Nob) Momeală (1). 2 (Îe) A umbla cu chichițe și -țe A înșela.
7. [DEX '98] MOMIȚĂ3 s. f. v. moimiță.
8. [Șăineanu, ed. VI] momiță f. Mold. maimuță: vr’o momiță sau vr’un urs AL. [Vechiu-rom. moimiță, diminutiv din moimă, maimuță = ung. MAJOM].
9. [Scriban] móĭmă, moĭmîță, V. maĭmuță.
10. [Scriban] 1) momíță, V. maĭmuță.
11. [DOOM 3] moimiță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. moimiței; pl. moimițe
12. [DOOM 2] moimiță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. moimiței; pl. moimițe
13. [DGS] moimiță s.f. (zool.; înv. și reg.) v. Maimuță.
14. [DLR] MOIMIȚĂ s. f. (Învechit și regional) Maimuță (1). Veri mîinile omului ar fi la moimîță, veri obrazul moimîții la arap. CANTEMIR, IST. 49, cf. id. HR. 7, 300. Nefton. . . este pentru dînșii aceea ce-i pentru noi o moimiță. CONACHI, P. 276, cf. ALR SN III h 686/605. – Pl.: moimițe. - Și: momíță (GCR II, 121/3, HELIADE, O. I, 131, ALECSANDRI, T. I, 116, HOGAȘ, H. 61, ALR I 786/370, ALR SN III h 686), (învechit) moimîță s. f. – Moimă1 + suf. -iță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL