1. [DEX '09] MODIFICARE, modificări, s. f. Acțiunea de a (se) modifica și rezultatul ei; prefacere, transformare, modificație. – V. modifica.
2. [MDA2] modificare sf [At: ROM. LIT 267 1/2 / Pl: ~cări / E: modifica] 1 Schimbare. 2 Corectare. 3-4 (Ccr) Ceea ce se modifică (1-2).
3. [DLRLC] MODIFICARE, modificări, s. f. Acțiunea de a modifica și rezultatul ei; schimbare, prefacere, transformare. Copiștii au introdus tot felul de modificări în textul cronicii lui Gr. Ureche. ROSETTI, S. L. 18. În așteptarea acestor modificări ipotetice și îndepărtate, gospodăria spitalului suferea îndestule lipsuri. C. PETRESCU, Î. II 49.
4. [DN] MODIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) modifica și rezultatul ei; schimbare, transformare, prefacere; modificație. [< modifica].
5. [DEX '09] MODIFICA, modific, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba aspectul, forma, conținutul; a (se) preface, a (se) transforma. ♦ Tranz. Spec. A rectifica, a corecta. – Din lat. modificare.
6. [MDA2] modifia v vz modifica
7. [MDA2] modifica vt [At: HELIADE, GR. P. 12/19 / V: (înv) ~fia / Pzi: modific / E: lat modificare cf fr modifier] 1 A schimba aspectul, forma sau conținutul Si: a preface, a transforma. 2 A corecta.
8. [DLRLC] MODIFICA, modific, vb. I. Tranz. A schimba aspectul, forma sau conținutul unui lucru; a transforma, a preface. Planul vostru pentru Sinaia trebuia modificat. CARAGIALE, O. VII 40. Națiile... au dreptul de a le modifica [legile] cînd trebuința o cere. RUSSO, S. 159. ◊ Refl. Limbile... se modifică și cresc. RUSSO, S. 51.
9. [DN] MODIFICA vb. I. tr., refl. A(-și) schimba forma sau conținutul, a (se) preface, a (se) transforma. [P.i. modific, 3,6 -că. / < lat., it. modificare, cf. fr. modifier].
10. [MDN '00] MODIFICA vb. I. tr., refl. a(-și) schimba forma sau conținutul, a (se) preface, a (se) transforma. II. tr. a rectifica, a corecta. (< lat. modificare)
11. [Șăineanu, ed. VI] modificà v. a schimba modul de a fi al unui lucru, al unei substanțe în tot sau în parte.
12. [Scriban] *modífic, a -á v. tr. (lat. modifico, -áre). Schimb forma, calitatea ș. a.: a modifica o casă, o lege, o pedeapsă, o frază. Gram. Precizez, schimb înțelesu: adverbu modifică verbu și adjectivu. V. refl. Mă schimb în formă, în calitate ș. a.
13. [Scriban] *modificațiúne f. (lat. modificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se modifica. – Și -áție, dar ob. -áre.
14. [DOOM 3] modificare s. f., g.-d. art. modificării; pl. modificări
15. [DOOM 2] modificare s. f., g.-d. art. modificării; pl. modificări
16. [DOOM 3] modifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. modific, 2 sg. modifici, 3 modifică; conj. prez. 1 sg. să modific, 3 să modifice
17. [DOOM 2] modifica (a ~) vb., ind. prez. 3 modifică
18. [MDO] modifica (ind. prez. 3 sg. și pl. modifică)
19. [IVO-III] modific.
20. [DTL] MODIFICARE s. f. (< modifica, cf. lat., it. modificare, fr. modifier): schimbare, transformare a unui sunet, a sensului, a formei (structurii, aspectului exterior), a funcției sintactice a unui cuvânt, datorită unor cauze determinate. ◊ ~ fonetică: transformare suferită de un sunet în evoluția unei limbi. Ea poate fi de două feluri: a) necondiționată (necombinatorie): transformare spontană care depinde numai de natura sunetului respectiv, indiferent de sunetele înconjurătoare. Astfel, diftongarea lui e deschis în ie sau dispariția sunetului h în cuvintele moștenite de limba română din latină, ca de exemplu ferrum > fier, pectus > piept, homo > om, prehendere > prinde etc. b) condiționată (combinatorie, pozițională): transformare provocată de coarticulație, de influența sunetelor învecinate. Astfel: diftongarea lui e accentuat în ea înaintea unei silabe care conține un ă, în unele cuvinte românești ca negru – neagră, sterp – stearpă etc. Sunt condiționate următoarele m. fonetice: asimilarea, disimilarea (disimilația), haplologia, metateza, epenteza, anaptixa, proteza și sincopa (v. fiecare din aceste noțiuni). ◊ ~ lexicală: m. a sensului sau a formei cuvintelor. ◊ ~ gramaticală: m. a părților de vorbire, a propozițiilor sau a frazelor. ◊ ~ morfologică: m. a formei, a structurii unei părți de vorbire. ◊ ~ sintactică: m. a structurii unei părți de propoziție, a unei propoziții sau a unei fraze. ◊ ~ semantică: m. a sensului unui cuvânt datorită unor factori intralingvistici și extralingvistici. ◊ ~ analogică: m. care se produce sub influența unui alt element asemănător (v. analogie).
21. [DE] MODIFICÁRE (< modifica) s. f. 1. Acțiunea de a modifica și rezultatul ei; schimbare, transformare; modificație. 2. (METAL.) Procedeu de îmbunătățire a structurii unor aliaje prin adăugarea unor mici cantități de modificatori (2) puțin înainte de turnare.
22. [DGS] modificare s.f. I 1 devenire, dezvoltare, evoluare, evoluție, prefacere, schimbare, transformare, <fig.> curgere, fluiditate, înnoire, mișcare. Societatea omenească este în continuă modificare. 2 metamorfozare, metamorfoză, mutație, prefacere, preschimbare, schimbare, transfigurare, transformare, <rar> strămutare, transmutație, <înv. și pop.> mutare, prefăcătură, schimbătură, <reg.> străformare, <înv.> modificație, preobrajenie, schimbăciune, străformație, strămutătură, transformație, <fig.> răsturnare, <fig.; înv.> răsturnătură. Modificarea aspectului clădirii este radicală în urma lucrărilor de renovare. Nu crede în modificarea caracterului colegului său. 3 prefacere, prelucrare, refacere, schimbare, transformare, <fig.; rar> refontă. Textul a suferit modificări înainte de publicare. 4 reformare, schimbare. S-a votat modificarea ortografiei. 5 ecart, schimbare, variație. În ultimul timp a survenit o modificare a climei. 6 prefacere, schimbare, <fig.> primenire, primenit1. Modificarea modei se face, de obicei, după modelul occidental. 7 abatere, deviație, deviere, mutare, schimbare. Modificarea cursului râului a fost necesară pentru protejarea satului de inundații. II (fon.) 1 alterare, prefacere, schimbare, transformare. În unele cuvinte s-a produs modificarea sunetului „v” în „j”. 2 prefacere, schimbare, transformare, trecere. Modificarea lui „l” intervocalic în „r” în cuvintele românești de origine latină este o lege fonetică de bază.
23. [DGS] modifica vb. 1. I 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică aspectul unor obiecte, așezări etc., înfățișarea, caracterul, firea, comportamentul ființelor etc.) a (se) metamorfoza, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transfigura, a (se) transforma, <înv. și pop.> a (se) muta, <înv. și reg.> a (se) închipui, a (se) străforma, <înv.> a (se) schizmi, a (se) strămuta, a (se) suci2, a (se) șanja, a se turna1, <fig.; înv. și pop.> a (se) întoarce. Aspectul clădirii s-a modificat radical în urma lucrărilor de renovare. Singurătatea i-a modificat caracterul, devenind un om ursuz. 2 tr. (compl. indică texte, informații, date, documente etc.) a preface, a prelucra, a reface, a schimba, a transforma, <rar> a lucra, <fig.; rar> a refonta. Corectorul a modificat textul articolului. Arhitectul a modificat planul catedralei. 3 tr. (compl. indică legi, stări de lucruri, concepții etc.) a reforma, a schimba,<fig.> a răsturna. A modificat ortografia. 4 refl. (despre vreme, climă, temperatură etc.) a (se) schimba. Clima s-a modificat în ultimii ani. 5 tr. (compl. indică planurile, intențiile etc. cuiva) a schimba, <înv. și pop.> a destocmi. Nu și-a modificat intenția de a se căsători cât mai curând. 6 tr., refl. a (se) preface, a (se) schimba, <fig.> a (se) primeni. Moda se modifică încontinuu, după modelul occidental. 7 tr., refl. (compl. sau sub. indică date contabile, financiare etc.) a opera. A fost la contabilitate pentru a i se modifica suma pe care o are de dat la întreținere. 8 tr. (compl. indică cursul unui râu, al unui drum etc.) a abate2, a deturna, a devia, a muta, a schimba. Oamenii au modificat cursul râului pentru a proteja satul de inundații. II refl. (fon.; despre sunete) 1 a se altera, a se preface, a se schimba, a se transforma. În unele cuvinte sunetul „v” s-a modificat, trecând la „j”. 2 a se preface, a se schimba, a se transforma, a trece. „L” intervocalic se modifică în „r” în cuvintele românești de origine latină.
24. [DLR] MODIFICARE s. f. Acțiunea de a (s e) m o d i f i c a și rezultatul ei, schimbare, transformare, îndreptare, corectare, (învechit) modificație; (concretizat) ceea ce (se) modifică. S-au învoit că ar fi mai-nimerit de a păși la modificarea regulamentului. ROM. LIT. 2671/2. Toate mișcările corpului nostru primesc modificările (schimbările ) lor din temperament și din caracter. FIS. 173/3, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF. Acestea par să fie singurele modificări pe care le-a introdus. BUL. COM. IST. II, 152. Se interesă foarte de aproape de alcătuirea menuului și consilie cîteva modificări. C. PETRESCU, Î. II, 144, cf: 49. Copiștii au introdus tot felul de modificări în textul cronicii lui Gr. Ureche. ROSETTI, S. L. 18. Modificarea capitalului va fi decisă de Ministerul Finanțelor. LEG. EC. PL. 232. A discutat cu cei din birou modificarea proiectului tehnic. V. ROM. aprilie 1954, 36. Sistemul lexical, sistemul fonetic și cel morfologic se influențează reciproc, în sensul că o modificare adusă unuia dintre ele poate atrage modificări ale altuia sau ale celorlalte două. GRAUR, S. L. 17. – Pl.: modificări. – V. modifica.
25. [DLR] MODIFICA vb. I. T r a n z. A schimba (aspectul, forma sau conținutul); a preface, a transforma ; a îndrepta, a corecta, a rectifica, (învechit și popular) a muta (II 2). Lucrurile firii au două ramuri ca și moralul: natura simplă și natura modificată prin meșteșuguri. HELIADE, GR. P. 12/19. A modifica cîtimea și însușimea. ALBINEȚ, M. 177, cf. DESEN ARH. 5. Civilizația, în marșa ei progresivă, modifiază limba și năravurile. RUSSO, S. 97, cf. 195, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Un singur cuvînt adăugat unei fraze modifică sensul ei. LM. Editorul. . . nu avea dreptul nici de a le modifica [poeziile], nici de a lăsa pe unele la o parte. MAIORESCU, CR. II, 309. Planul vostru pentru Sinaia trebuie modificat puțin. CARAGIALE, O. VII, 40, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Aflînd-o printre hîrtiile tatălui său, unul din fiii cronicarului, probabil Nicolaie, a copiat-o, modificînd unele pasaje. BUL. COM. IST. II, 103, cf. ȘĂINEANU, D. U. Scriitorul poate modifica sau transforma faptul istoric accidental. CONTEMP. 1953, nr. 351, 2/6. Vechiul proverb trebuie modificat: adevărații prieteni se cunosc la nevoie, dar se verifică la bucurie. BARANGA, I. 161. ◊ R e f l. În climele frumoase, ca a Greciei și a Italiei, limbile se îndulcesc, se modifică și cresc o dată cu activitatea. RUSSO, S. 51. Toate ideile și toate simțirile lui. . . adeseori se modifică în calitate. MAIORESCU, CR. II, 146, cf. DDRF. – Prez. ind.: modific. - Și: (învechit) modifiá vb. I. – Din lat. modificare. – Modifia < fr. modifier.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL