1. [DEX '09] MODERATOR, -OARE, moderatori, -oare, s. m., s. f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Element) care moderează, ponderează, frânează, potolește. 2. S. m. și f. Persoană care conduce cu imparțialitate o dezbatere, de obicei, publică, o masă rotundă, o emisiune cu mai mulți participanți. 3. S. n. Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. 4. S. m. Substanță folosită pentru micșorarea energiei neutronilor la reactoarele nucleare. [Pl. și: (4, n.) moderatoare] – Din fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore.[1]
2. [MDA2] moderator, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) ~răt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr modérateur, cf lat moderator] 1-2 smf, a (Element) care moderează, potolește, frânează. 3 sn Dispozitiv de siguranță care reduce automat viteza unui mecanism. 4 sm (Fiz) Substanță folosită pentru încetinirea neutronilor în reactoarele nucleare. 5 smf Persoană care conduce o dezbatere publică, o emisiune de radio sau de televiziune cu mai mulți participanți.
3. [DEX '98] MODERATOR, -OARE, moderatori, -oare, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f., adj. (Element) care moderează, ponderează, frânează, potolește. 2. S. m. și f. Persoană care conduce o dezbatere, de obicei, publică, o masă rotundă, o emisiune cu mai mulți participanți. 3. S. n. Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. 4. S. n. Substanță folosită pentru încetinirea mișcării neutronilor. – Din fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore.
4. [DLRLC] MODERATOR, moderatoare, s. n. Dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui sistem tehnic sau a unui organ al acestuia.
5. [DN] MODERATOR, -OARE adj. Care moderează. // s.n. 1. Aparat care reglează mersul unor mașini, limitînd mărirea vitezei. ♦ Dispozitiv la unele piane și pianine, cu ajutorul căruia coardele se acoperă cu o bucată de pîslă, sunetul devenind astfel foarte slab. 2. Substanță care diminuează viteza neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară. [Cf. fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore].
6. [MDN '00] MODERATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (factor) care moderează. II. s. m. 1. substanță care încetinește mișcarea neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară. 2. inhibator care încetinește reacția de polimerizare. III. s. m. f. cel care conduce, îndrumă o dezbatere publică, o masă rotundă și trage concluziile. IV. s. n. 1. dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism. ◊ dispozitiv la unele piane și pianine cu ajutorul căruia coardele se acoperă cu o bucată de pâslă, sunetul devenind foarte slab. 2. (electr.) disc de cupru destinat a slăbi oscilațiile unui indice magnetic. (< fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore, /III/ engl. moderator)
7. [DCR2] moderator s. m. Persoană care conduce sau îndrumă o discuție, de obicei publică, la radio sau la televiziune, pe un anumit făgaș ◊ „În anii ’60-’70, Bacalu era un cunoscut moderator al meselor rotunde științifice ale televiziunii.” ◊ „Fiecare participant și-a manifestat opinia față de tema pusă în discuție, în completare a răspuns la numeroasele întrebări puse de moderator [...]” R.l. 24 IV 91 p. 1; v. și modera (din engl. moderator; cf. fr. modérateur – alte sensuri; CD; DN, DEX, DN3 – alt sens, DEX-S)
8. [Scriban] *moderatór, -oáre s. (lat. moderator). Care regulează, guvernează, domnește: Dumnezeŭ e moderatoru universuluĭ. Care reține în marginile moderațiuniĭ: a fi moderatoru unuĭ partid. S. n., pl. oare. Instrument pin care se regulează mișcarea mașinilor: lampă cu moderator.
9. [MDA2] moderător sn vz moderator
10. [DOOM 3] moderator2 (dispozitiv) s. n., pl. moderatoare
11. [DOOM 3] moderator3 (substanță) s. m., pl. moderatori
12. [DOOM 3] moderator1 adj. m., s. m., pl. moderatori; adj. f., s. f. sg. și pl. moderatoare
13. [DOOM 2] moderator2 (substanță) s. m., pl. moderatori
14. [DOOM 2] moderator1 adj. m., s. m., pl. moderatori; adj. f., s. f. sg. și pl. moderatoare
15. [DOOM 2] moderator3 (dispozitiv) s. n., pl. moderatoare
16. [DLR] MODERATOR, -OARE subst. 1. S. m. și f. Ceea ce moderează, potolește, împiedică, frînează. Cf. NEGULICI, RUSSO, S. 64. Pădurile sînt moderatorii climelor. BARASCH, I. 70/23, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Moderatoriu al fanaticilor și exaltaților. LM, cf. BARCIANU, ALEXI, W., CONTEMP. 1948, nr. 108, 11/5. 2. S. n. Dispozitiv de siguranță care reduce automat viteza unui mecanism. Cf. PONTBRIANT, D. Moderatoriul unei nave. LM, cf. DL, DM. Moderatorul poate reduce sau poate anula complet cuplul motor. LTR2. 3. S. m. (Fiz.) Substanță folosită pentru încetinirea neutronilor (în reactoarele nucleare). Cf. DER. – Pl.: moderatori, -oare. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) moderătór s. n. PONTBRIANT, D. - Din fr. modérateur. Cf. lat. m o d e r a t o r.
17. [DLR] MODERĂTÓR s. n. v. moderator.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL