Definiție și ce înseamnă modenatură

1. [DEX '09] MODENATURĂ, modenaturi, s. f. Proporția și forma diferitelor profiluri care decorează un element de arhitectură; ansamblul mulurilor unei construcții. – Din fr. modénature.

2. [MDA2] modenatură sf [At: COSTINESCU / V: (iuz) modan~, (înv) modin~ / Pl: ~ri / E: fr modénature, it modanatura] 1 Proporție și formă a diferitelor profiluri care decorează un element de arhitectură. 2 Ansamblu al mulurilor unei construcții sau ale unui grup arhitectural.

3. [DN] MODENATURĂ s.f. (Arhit.) Proporția și profilul mulurilor unei cornișe. [Var. modanatură s.f. / cf. fr. modénature, it. modanatura].

4. [MDN '00] MODENATURĂ s. f. (arhit.) proporția și profilul mulurilor specifice unui ordin arhitectonic. (< fr. modénature)

5. [MDA2] modanatură sf vz modenatură

6. [MDA2] modinatură sf vz modenatură

7. [DN] MODANATURĂ s.f. v. modenatură.

8. [DOOM 3] modenatură s. f., g.-d. art. modenaturii; pl. modenaturi

9. [DOOM 2] modenatură s. f., g.-d. art. modenaturii; pl. modenaturi

10. [DLR] MODENATURĂ s. f. Proporția și forma diferitelor profiluri care decorează un element de arhitectură; ansamblul mulurilor unei construcții sau ale unui grup arhitectural. Cf. COSTINESCU. Sant Apollinare nuovo arată aceeași structură de bazilică romană, numai ornamentația și modanaturile sînt bizantine. NAUM, IST. ART. 103. Modenatura caracterizează, adeseori, arhitectura unei epoci, a unei regiuni sau chiar a unei singure clădiri. LTR2. - Pl.: modenaturi. – Și: (italienism ieșit din uz) modanatúră, (învechit) modinatúră (LM) s.f. – Din fr. modénature. – Modanatúră < it. modanatura.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] mormânjeală sf [At: TDRG / Pl: nct / E: mormânji + -eală] 1 […]
1. [MDA2] mormânji vt [At: TDRG / Pzi: ~jesc / E: ns cf morânci, mânji] […]
1. [DEX '09] MORMÂNTAL, -Ă, mormântali, -e, adj. 1. De mormânt. ◊ Tăcere (sau liniște) […]
1. [DEX '09] MORMĂI, mormăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte […]
1. [DEX '09] MORMĂIALĂ, mormăieli, s. f. Mormăit1. [Pr.: -mă-ia-] – Mormăi + suf. -eală. […]
1. [DEX '09] MORMĂIRE, mormăiri, s. f. Acțiunea de a mormăi și rezultatul ei. – […]
1. [DEX '09] MORMĂIT2, -Ă, mormăiți, -te, adj. (Despre cuvinte, sunete) Rostit încet și nedeslușit; […]
1. [MDA2] mormăitor, ~oare a [At: LB / V: ~rnă~, murmui~ / P: ~mă-i~ / […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro