Definiție și ce înseamnă moclis

1. [MDA2] moclis i vz mucles

2. [Scriban] móclis interj. de impus tăcere, adică: „nu crîcni”! (cp. cu germ. mucksen, a crîcni).

3. [DEX '09] MOCLES interj. v. mucles.

4. [DEX '09] MUCLES interj. (Arg.) Tăcere! ssst! [Var.: mocles interj.] – Din țig. muk les.

5. [MDA2] mocles i vz mucles

6. [MDA2] mucles i [At: ALECSANDRI, T. 736 / V: moc~, moclis / E: rrm muk les] (Arg) 1 Cuvânt prin care se adresează cuiva îndemnul de a păstra un secret Si: (reg) meclez (1). 2 Cuvânt prin care se impune cuiva tăcere Si: (reg) meclez (2)

7. [DLRLC] MUCLES interj. (Familiar, și în forma mocles, folosit: cînd i se încredințează cuiva un secret) Tăcere! sst! Nu spuneți nimărui; mocles! ALECSANDRI, T. 736. – Variantă: mocles interj.

8. [DOOM 3] mucles (arg.) (desp. mu-cles) interj.

9. [DOOM 2] mucles (arg.) (mu-cles) interj.

10. [Argou] mucles I. s. invar. liniște, tăcere. II. interj. gura!, zât!

11. [DLR] MOCLIS interj. v. mucles.

12. [DLR] MÚCLES interj. (Argotic) Cuvînt prin care se adresează cuiva îndemnul de a păstra un secret, de a nu scoate o vorbă despre un fapt știut, sau prin care se impune cuiva tăcere; taci !, (regional) meclez ! Cf. m u c l i (1). [Este] ibovnica boierului. . . , dar nu spuneți nimărui; mocles ! ALECSANDRI, T. 736, cf. SĂGHINESCU, V. 60, DR. IX, 500, BUL. FIL. II, 277, BL II, 116, 173, III, 186. – Și: mócles, móclis (SĂGHINESCU, V. 60, CR. VI, 152, VII, 154) interj. – Din țig. muk Ies. Cf. BL II, 120, 174.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] mormânjeală sf [At: TDRG / Pl: nct / E: mormânji + -eală] 1 […]
1. [MDA2] mormânji vt [At: TDRG / Pzi: ~jesc / E: ns cf morânci, mânji] […]
1. [DEX '09] MORMÂNTAL, -Ă, mormântali, -e, adj. 1. De mormânt. ◊ Tăcere (sau liniște) […]
1. [DEX '09] MORMĂI, mormăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte […]
1. [DEX '09] MORMĂIALĂ, mormăieli, s. f. Mormăit1. [Pr.: -mă-ia-] – Mormăi + suf. -eală. […]
1. [DEX '09] MORMĂIRE, mormăiri, s. f. Acțiunea de a mormăi și rezultatul ei. – […]
1. [DEX '09] MORMĂIT2, -Ă, mormăiți, -te, adj. (Despre cuvinte, sunete) Rostit încet și nedeslușit; […]
1. [MDA2] mormăitor, ~oare a [At: LB / V: ~rnă~, murmui~ / P: ~mă-i~ / […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro