1. [DEX '09] MOCIRLOS, -OASĂ, mocirloși, -oase, adj. Plin de mocirle, de noroi, de mâl; mlăștinos, noroios. – Mocirlă + suf. -os.
2. [MDA2] mocirlos, ~oasă [At: LB / V: (reg) mogi~, mohâr~, morcelos / Pl: -oși, -oase / E: mocirlă + -os] 1 a Care este plin de mocirle (1), de noroi Si: mâlos, (reg) mociros, noroios, mlăștinos. 2 sf (Reg) Moină1 (1).
3. [DLRLC] MOCIRLOS, -OASĂ, mocirloși, -oase, adj. (Despre un teren) Noroios. Căluții se încordară și izbutiră să tragă din clisa mocirloasă căruța. SADOVEANU, Z. C. 190. Copacii dezgoliți, aleele întroienite de foi uscate, pămîntul mocirlos în care crucile se aplecau pe-o coastă. BART, E. 258. Pîrîul Schitul, cu maluri rîpoase și cu fund mocirlos. ODOBESCU, S. III 581.
4. [Șăineanu, ed. VI] mocirlos a. de mocirlă.
5. [Scriban] mocirlós, -oásă adj. (d. mocirlă). Acoperit de mocirlă: loc mocirlos.
6. [MDA2] mociros, ~oasă a [At: BÎRLEA, C. P. 72 / Pl: ~oși, ~oase / E: mociră + -os] (Mar) Mocirlos (1).
7. [MDA2] mogirlos, ~oasă a vz mocirlos
8. [MDA2] mohârlos, ~oasă a vz mocirlos
9. [MDA2] morcelos, ~oasă a vz mocirlos
10. [DOOM 3] mocirlos adj. m., pl. mocirloși; f. mocirloasă, pl. mocirloase
11. [DOOM 2] mocirlos adj. m., pl. mocirloși; f. mocirloasă, pl. mocirloase
12. [DGS] mocirlos, -oasă adj. 1 (despre pământ, locuri etc.) băltos, mlăștinos, smârcos, <livr.> paludos, <rar> lăcoviștit, <pop.> rovinos, <reg.> băhnos, mărghilos, mârvinos, mlăcos, moinos, moiștos, ploșinos, ploștinos, râtos1, smârdios, <înv.> lăcos. Pământul de lângă râu este mocirlos. 2 (despre terenuri, drumuri etc.) mâlos, mlăștinos, nămolos, noroios, <rar> smârcos, <înv. și pop.> tinos, <reg.> glodos, gloduros, hleios, mociros. După retragerea apelor, drumurile satului au rămas mocirloase.
13. [DGS] mociros, -oasă adj. (reg.; despre terenuri, drumuri etc.) v. Mâlos. Mlăștinos. Mocirlos. Nămolos. Noroios.
14. [DLR] MOCIRLOS, -LOASĂ adj. 1. Care este plin de mocirle (1), de noroi, de mîl; noroios, mîlos, (regional) mociros; mlăștinos. Cf. LB. Pămîntul ește bățos, mocirlos. I. IONESCU, P. 48. Pîrîul Schitul cu maluri rîpoase și cu fund mocirlos. ODOBESCU, S. III, 581. O grotă fără stînci și mocirloasă. CAMIL PETRESCU, V. 53. Căluții se încordară și izbutiră să tragă din clisa mocirloasă căruța. SADOVEANU, Z. C. 190. Copacii dezgoliți, aleele întroienite de foi uscate, pămîntul mocirlos în care crucile se aplecau pe-o coastă. BART, E. 258. Pe marginile mocirloase călcau adîncindu-se și lășîndu-se leneș să le îmbuce coca pămîntului neagră, cirezile de bivoli. ARGHEZI, P. T. 159. Un loc împădurit și mocirlos, primăvara și toamna raiul brîndușelor și. . . al ghioceilor. BENIUC, M. C. I, 72, cf. ALR SN III h 845. 2. (Regional, în sintagma) Vreme mocirloasă = moină1 (1) (Lipovăț-Vaslui). ALR I 1 228/510. – Pl.: mocirloși, -oase. - Și: (regional) mogirlós, -oásă (CHEST. II 73/281), mohîrlós, -oásă (ib. 73/400), morcelós, -oásă (H XII 226) adj. – Mocirlă + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL