1. [MDA2] mitocosit, ~ă a [At: DDRF / V: motocoșit, ~ă / Pl: ~iți, ~e / E: motocosi] 1 (Reg) Deranjat. 2 (Olt) Defectat.
2. [MDA2] mitocosi [At: LB / V: ~ozi, mot~, motocoși / Pzi: ~sesc / E: ngr μετώϰησα, (aor μετοιϰέω)] 1 vt (Reg) A muta, a deplasa de la locul său, încurcând, zăpăcind. 2 vt (Pex) A încurca, a zăpăci în urma mutării. 3 vt (Reg) A rătăci. 4 vt (Olt) A defecta. 5 vt (Trs; c. i. un membru al corpului) A scrânti. 6 vr (Reg) A-și pierde calmul, stăpânirea. 7 vr (Reg) A se zăpăci. 8 vr (Trs; îf motocosi) A se amesteca. 9 vt (Olt) A denatura realitatea, adevărul. 10 vt (Olt) A încerca să ascundă o faptă necinstită Si: a mușamaliza.
3. [MDA2] mitocozi v vz mitocosi
4. [MDA2] motocosi v vz mitocosi
5. [MDA2] motocoși sf vz mitocosi
6. [MDA2] motocoșit, ~ă a vz mitocosit
7. [DGS] mitocosit, -ă adj. (reg.) 1 (despre elemente, lucruri de același fel puse sau aflate împreună) v. Amestecat. Împleticit. Încâlcit. Încurcat2. 2 (despre mecanisme, aparate, sisteme tehnice etc.) v. Compromis2. Defect. Defectat. Deranjat. Dereglat. Deteriorat. Stricat.
8. [DGS] mitocosi vb. IV. tr. (reg.) 1 (compl. indică greșeli fapte reprobabile etc. ale unei persoane sau lipsuri, nereguli etc.) v. Mușamaliza. 2 (compl. indică elemente, lucruri de același fel puse ori aflate împreună) v. Amesteca. Împletici. Încâlci. Încurca. Mixa. 3 (compl. indică mecanisme, aparate, sisteme tehnice etc.) v. Defecta. Deranja. Deregla. Deteriora. Strica. 4 (compl. indică afirmații texte, situații etc.) v. Altera. Contraface. Deforma. Denatura. Escamota. Falsifica. Măslui. Mistifica. Răstălmăci.
9. [DAR] mitocosit, -ă, mitocosiți, -te, adj. (reg.) încurcat, zăpăcit, deranjat.
10. [DAR] mitocosi, mitocosesc, vb. IV (reg.) a muta, a încurca, a zăpăci, a denatura.
11. [DLR] M1TOCOSÍT, -Ă adj.- (Regional) Deranjat, încurcat, zăpăcit. Cf. DDRF, CONV. LIT. LIV, 368. ♦ (Prin Olt.) Stricat, sfărîmăt, distrus. ARH. OLT. VII, 158, L. ROM. 1960, nr, 5, 85, – Pl.: mitocosiți. -Și: motocoșit adj. DDRF. – V. motocosi
12. [DLR] MITOCOSÍ vb. IV. T r a n z. 1. (Regional) A muta, a deplasa de la locul său (încurcînd, zăpăcind) .Cf. LB, SIMA, M., VICIU, GL., LEXIC REG. 49. ♦ P. e x t. A încurca, a zăpăci (în urma mutării); a rătăci. Cf. LB, CONV. LIT, LIV 367, PĂCALĂ, M. R. 140. ◊ R e f I. Am avut un plăivas șii nu știu unde s-o mitocozit. COSTIN, GR. BĂN. 138. (Prîn Olt.) A deranja, a defecta. A i umblat la ceas și i,-ai mitocosit. PAȘCA, GL. ♦ (Prin vestul Transilv. ; complementul indică un membru al corpului) A scrînti. FRÎNCU-CANDREA, M. 103. ♦ R e f l. (Regional) A-și pierde calmul, stăpînirea; a zăpăci (Bistrița-TurnU Severin). Cf. LEXIC REG. 49. ♦ R e f l. (Prin Transilv.; în forma motocosi) A se amesteca, a se împestrița. De vreo cîțiva ani „s-or motocosit vorbile”. ARH. FOLK. v. 123, cf, 173. 2. (Prin Olt.) A denatura, a falsifica (realitatea, adevărul); a încerca să ascundă o faptă necinstită), a mușamaliza. Cf. CIAUȘANU, V. 179, L. ROM. 1960, nr. 2, 19. - Prez. ind.: mitocosesc. – Și: mitocozi, motocosí, motocoșí (SIMA, M., PĂCALĂ, M. R. 140) vb. IV. - Din ngr. μετώϰησ (aor. lui μετοιϰέω).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL