1. [MDA2] mititioc, ~oacă a [At: BUL. FIL. VII-VIII, 95 / Pl: ~oci, ~oace / E: mitit(el) + ~(i)oc] (Mar) 1-36 (Nob; șhp) Micșor (1-36).
2. [DGS] mititioc, -oacă adj. (reg.; despre ființe, obiecte etc.) v. Micuț. Mititel. Mititică.
3. [DLR] MITITIOC, -OÁCĂ adj. (Maram.) 1. Mititel (I 1) Cf. BUL. FIL. VII-VIII, 95, LEXIC REG. 2. Mititel (I 1). Pasăre galbănă-n floc, Rău mń-ai cîntat de năroc De cînd eram mititioc T. PAPAHAGI, M. 38. Care prunc n-are noroc, Da să moară mititioc. ȚIPLEA, P. P. 39, cf. FOLK. VI, 185. - Pl.: mititioci, -oace. – Mitit[el] -f suf. -(i)joc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL