1. [MDA2] mimesis sns [At: DN3 / E: lat mimesis] 1 Principiu estetic, dezvoltat mai ales în antichitate, potrivit căruia arta este imitarea realității. 2-3 (Liv) Mimare (1-2).
2. [DN] MIMESIS s.n. 1. Principiu estetic, dezvoltat mai ales în antichitate, potrivit căruia arta este imitarea realului. 2. (Liv.) Mimare. [Cf. it. mimesi, lat. sav. mimesis, gr. mimeisthai – a imita].
3. [MDN '00] MIMESIS s. n. principiu estetic, de origine platoniciană și aristoteliană, potrivit căruia arta este o rezultantă a imitării realității. (< gr. mimesis, imitație)
4. [DE] MIMÉSIS (cuv. gr. „imitație”) subst. Concept estetic conform căruia arta este imitarea realului. Formulat de Platon și Aristotel, m. a fost adoptat ca un principiu fundamental al esteticii europene pentru a defini realismul, înțeles ca transfigurare artistică a ceea ce este semnificativ în realitate (vezi E. Auerbach, „Mimesis”).
5. [DGS] mimesis s.n. (livr.) v. Copiere. Imitare. Mimare. Reproducere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL