1. [DEX '09] MESERNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Reg.) Măcelărie. – Din bg. mesarnița, sb. mesarnica.
2. [MDA2] meserniță sf [At: (a. 1656) ap. VAIDA / V: ~săr~, ~sar~, mis~ (Pl: ~ți), misăr~, mișar~ / Pl: ~țe / E: bg месарница, srb mesarnica] 1 (Îrg) Măcelărie (2). 2 (Fig; îvr) Măcel (1). 3 (Reg; gmț) Șliț la pantaloni.
3. [DEX '98] MESERNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Reg.) Măcelărie. – Din bg. mesarnița, scr. mesarnica.
4. [DLRLC] MESERNIȚĂ, mesernițe, s. f. (Regional) Locul în care se taie vite sau se vinde carne; măcelărie. De cu noapte mă scol, ca să mă duc să jupesc vitele la meserniță. SADOVEANU, O. II 433.
5. [Șăineanu, ed. VI] meserniță f. Mold. unde se taie vitele și se vinde carne.
6. [Scriban] mesérniță și (Ban.) mesárniță și f., pl. e (bg. sîrb. mesarnica). Vechĭ. Măcelărie. Fig. Măcel.
7. [MDA2] mesarniță sf vz meserniță
8. [MDA2] misărniță sf vz meserniță
9. [MDA2] miserniță sf vz meserniță
10. [MDA2] mișarniță sf vz meserniță
11. [Scriban] mesárniță, V. meserniță.
12. [DOOM 3] meserniță (reg.) s. f., g.-d. art. meserniței; pl. mesernițe
13. [DOOM 2] meserniță (reg.) s. f., g.-d. art. meserniței; pl. mesernițe
14. [DGS] meserniță s.f. 1 (înv. și reg.) v. Carmangerie. Măcelărie. 2 fig. (înv.) v. Abator. Carnaj. Masacru. Măcel. Omor.
15. [DLRLV] MESERNIȚĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Măcelărie. A: Cum iaste nevoie a goni cîinele de la meserniță, așea iaste nevoie a goni deșarta mărire. L SEC, XVII; 132r. Fietecarea trunchi de meserniță și prăvălie de carne deschisese. CANTEMIR, IST. Cîndu duc pe bou la meserniță, denainte asudă, iar denapoi tremură. B 1779, 39r; cf. L SEC. XVII, 8r; NCCD, 67. C: Pavel apostol învăță varece să vinde la mesernile să mîncați. CAT. CALV. // B: Ca un cîine ce-i deprins la meserniță (marg.: magherniță). L ante 1693, 26v; cf. L ante 1693, 208v. ♦ (Mold., Ban.) Măcel, masacru. A: Nu era altă, fără direaptă osînda pentru faptele lor și nu război sau vreo apărare, ce direaptă mesearniță. M. COSTIN. C: Meserniczè. Macellum. AC, 353. Etimologie: bg. mesarnica, scr. mesârnica.
16. [DAR] meserniță, mesernițe, s.f. (reg. înv.) 1. măcelărie. 2. măcel, masacru.
17. [DLR] MESÉRNIȚĂ s. f. 1. (Învechit și regional) Măcelărie (unde se vinde carne, uneori și unde se taie vitele, v. a b a t o r). Pavelu apostolu învață, varece să vinde la meserniță să mîncați (a. 1 656). ap. VAIDA. Fietecarea trunchi de meserniță și prăvălie de carne deschisese. CANTEMIR, IST. 174. Târgul făninei să nu să clătească din deal. . . , așijderea și băcăliile, și negoațe și mesearnița (a. 1741). FURNICĂ, I. C. 15. Un trunchi de meserniță de tăiat carne, ce ar ave aici în tîrgu în Ieș (a. 1 747). IORGA, S. D. I-II, 105. Meserniță de tăiet carne (a. 1 795). URICARIUL, I, 145, cf. N. A. BOGDAN, C. M. 33. Căsapul zăbovindu-să în căsapniță (mesarniță, cărnărie, măcelărie) după lucrul său. . . ȚICHINDEAL, F. 197/2. 46 localuri publice (prăvălii, crîșme, mesernițe). PĂCALĂ, M. R. 95. De cu noapte mă scol, ca să mă duc să jupesc vitele la meserniță. SADOVEANU, O. IV, 408. Cu smoală De la moară, Cu os de la miserniță. MARIAN, V. 207, cf. ȘEZ. VII, 187, BL VI, 208. Nu de mult am adus carne de la misărniță. CV 1951, nr. 2, 35, cf. ALRM SN I h 347. [Porcii pe] care-i vînd în miserniță. ALR II 4129/141, cf. 6 524/95, A III 13. Am umblat pe la miserniți, dar n-am găsit carne nicăieri. MAT. DIALECT, I, 181, cf. 80, 261. 2. F i g. (Învechit, rar) Măcel, masacru. Nu era altă, fără direaptă osînda pentru faptele lor și nu război sau vreo apărare, ce direaptă mesearniță. Trupurile dzăcea polog. M. COSTIN, O. 172. 3. (Regional, glumeț) Șlițul pantalonilor (Deda-Reghin). MAT. DIALECT, I, 181. – Pl.: mesernițe. – Și: mesărniță (COMAN, GL.), mesárniță, misérniță (pl. miserniți), misárniță, mișárniță (LEXIC REG. 14) s. f. – Din bg. месарница, scr. mesárnica.
18. [DLR] MESÁRNIȚĂ s. f. v. meserniță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL