1. [MDA2] mescătoare sf [At: MARDARIE, L. 92 / Pl: ~ori / E: mesca + – (ă)toare] (Înv) Găleată.
2. [Scriban] mescătoáre f., pl. orĭ (d. mesc). Vechĭ. Găleată, cĭubăr.
3. [DGS] mescătoare s.f. (gosp.; reg.) 1 v. Căldare. Găleată. 2 v. Ciubăr.
4. [DLRLV] MESCĂTOARE s.f. (Olt.) Vadră, găleată. Počrŭpalo: mescătoare. MARDARIE, 205. Črupalo, počrŭpalo: mescătoare, pocerpală, vadră. MARDARIE, 290. Etimologie: mesca + suf. -(ă)toare. Vezi și mescător, mește, nemeștit. Cf. g ăl e a t ă (1).
5. [DAR] mescătoare, mescători, s.f. (înv.) găleată, ciubăr.
6. [DLR] MESCĂTOÁRE s. f. (Învechit) Vadră (MARDARIE, L. 92, 205, PASCU, S. 126), găleată, ciubăr (SCRIBAN D.). -Pl.: ? - Mesca + suf. -(ă)toare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL