1. [DEX '09] MERINDEAȚĂ, merindețe, s. f. (Reg.) Merindare. – Merinde + suf. -eață.
2. [MDA2] merindeață sf [At: LB / V: ~ren~, ~dreață / Pl: ~ețe / E: merinde + -eață] (Trs) 1 Merendiță. 2-3 Merindare1 (2-3).
3. [DLRLC] MERINDEAȚĂ, merindețe, s. f. (Regional) Merindare. Sub pomul lor se pune și cîte o năframă nouă de mînă sau și o merindeață frumoasă. MARIAN, NU. 746.
4. [MDA2] meredeață sf vz merindeață
5. [MDA2] merindreață sf vz merindeață
6. [DOOM 3] merindeață (reg.) s. f., g.-d. art. merindeței; pl. merindețe
7. [DOOM 2] merindeață (reg.) s. f., g.-d. art. merindeței; pl. merindețe
8. [DGS] merindeață s.f. (reg.) <reg.> merindare, merindăriță.
9. [DLR] MERINDEÁȚĂ s. f. (Transilv.) Merindare1. Cf. LB. Sub pomul lor se pune și cîte o năframă . . . sau și o merindreață frumoasă. SEVASTOS, N. 343. În unele părți ale Transilvaniei muierile își mai pregătesc încă și o merindeață de moarte, care li se pune peste șurț în sicriu. MARIAN, Î. 64, cf. id. NU. 746. Pe toate mesele se întinseră merindețe albe. AGÎRBICEANU, A. 154, cf. H XVII 237, CV 1 951, nr. 2, 35, com. din ȘUGAG-SEBEȘ. - Pl.: merindețe. – Și: merindreáță, merendeáță (lb) s. f. – Merinde + suf. -eață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL