1. [MDA2] merinda [At: BARCIANU, V. / V: meren~ (cscj) ~nzi / Pzi: ~dez / E: merindă] 1-2 vit (Îrg) A mânca (ceva) de prânz Si: a prânzi. 3-4 vit (Îrg) A mânca (ceva) după amiază Si: (reg) a ujina. 5 vt (C. i. alimente) A face provizii. 6 vt (C. i. ființe) A aproviziona cu alimente.
2. [DEX '09] MERINDE, merinde, s. f. Hrană (rece) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru; p. gener. alimente, hrană, mâncare. – Lat. merenda.
3. [MDA2] merenda v vz merinda
4. [MDA2] merindă sf vz merinde
5. [MDA2] merinde sf [At: ANTIM, P. 135 / V: (reg) ~rindă, ~dine / Pl:~nzi, (reg) ~duri, ~nzuri / E: ml merenda] 1 (Pop) Hrană rece pe care o ia cineva cu sine când pleacă la drum sau la lucru. 2 (Pgn) Hrană. 3 (Reg; pex) Nume generic dat alimentelor și ustensilelor care servesc la prepararea mâncării sau la mâncat, pe care mireasa le aduce drept zestre în casa soțului. 4-5 (Rar) Masă1 (32-33).
6. [MDA2] merindine sf vz merinde
7. [MDA2] merinzi v vz merinda
8. [DLRLC] MERINDE, merinde, s. f. (Mai ales la pl.) Hrană rece pe care o ia cineva cînd pleacă la drum sau la lucru; p. ext. provizii de alimente; mîncare. Șeile cu poclăzile, pentru căluții cei pagi, erau gata, cu trăistile cu merinde aninate de boturi. SADOVEANU, B. 105. A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești lăsînd toate merindele sale în stăpînirea noastră. CREANGĂ, A. 102. Cîrd de fete și neveste de la sat aduc merinde. ALECSANDRI, P. A. 121.
9. [Șăineanu, ed. VI] merinde f. pl proviziuni de drum. [Lat. MERENDA, mâncare între prânz și cină: românește cu sensul generalizat].
10. [Scriban] merínde f. pl. (lat. merénda, prînz, d. merére, a merita, a cîștiga; it. merenda, ojină, prînz intermediar între amează și seară; pv. merendo, vfr. marende, sp. merienda. D. rom. vine ung. meringya, rut. merinde, slovac merenda). Proviziunĭ, mîncare luată pe drum. – În Trans. și Mold. nord e fem. sing. (ca încălțăminte): purtînd merindea luĭ săracă (VR. 1911, 8, 222). – P. pl., cp cu colindă.
11. [DOOM 3] merinde s. f., art. merindea, g.-d. art. merindei; pl. (mai frecv.) merinde
12. [DOOM 2] merinde s. f., art. merindea, g.-d. art. merindei; pl. merinde
13. [DER] merindă (merinde), s. f. – Provizii. – Var. merinde. Megl., mr. mirinde „ora de gustare”, istr. merinde. Lat. merenda (Pușcariu 1059; Candrea-Dens., 1081; REW 5521), cf. it. merenda, prov. merendo, sp. merienda. – Der. merindare, s. f. (pînză, șervet în care se aduc proviziile); merinzar, s. m. (furnizor). Cf. megl. mirindz, mirindari „a lua o gustare; a se odihni”. – Din rom. provin rut. merendja, merendaty, pol. dialectal mierenda, mierend(z)ać (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 403; Berneker, II, 37), și mag. meringya (Edelspacher 19).
14. [DGS] merinda vb. I. intr. (înv. și reg.) v. Dejuna. Prânzi.
15. [DGS] merinde s.f. pl. 1 (rar) v. Dejun. Masă1. Masă de prânz (v. masă1). Prânz. 2 (pop.) v. Aliment. Hrană. Mâncare.
16. [DRAM 2021] merínde, s.f., pl. Provizii; hrană rece, pe care o ia cineva când pleacă la drum. – Lat. merenda „gustare de după-amiază” (Pușcariu, MDA). ■ Cuv. rom. > ucr. merenda, pol. dial. mierynda, slov. merinda (Candrea, Berneker, după DER), magh. meringya (Edelspacher, după DER).
17. [DRAM 2015] merinde, s.f., pl. – Provizii, hrană rece, pe care o ia cineva când pleacă la drum. – Lat. merenda „gustare de după-amiază” (Pușcariu, CDDE, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA). Cuvânt rom. > ucr. merendá, pol. dial. mierynda, slov. merinda (Miklosich, Candrea, Berneker, cf. DER), magh. meringya (Edelspacher, cf. DER).
18. [DRAM] merinde, s.f., pl. – Provizii, hrană rece, pe care o ia cineva când pleacă la drum. – Lat. merenda „gustare de după-amiază”; Cuvânt rom. preluat în ucr. (merendá), pol. (mierynda), slovacă (merinda), magh. (meringya).
19. [DLR] MERINDA vb. I. (învechit și regional) 1. Intranz. A lua masa de prînz, a prinzi (cdde); a mînca după amiază, (regional) a ujina (BARCIANU, V., LM). 2. T r a n z. (Complementul indică alimente) A face provizii; (complementul indică ființe) a aproviziona cu alimente. Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. A merenda pîine și carne pentru armată; a merenda secerătorii. LM, cf. ALEXI, W., com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. Merinzim bărbați la munte. ALR II/I MN 152, 3 946/192. – Prez. ind.: merindez. – Și: merenda vb. I; merinzí vb. IV. – V. merinda.
20. [DLR] MERENDA vb. I v. merinda.
21. [DLR] MERÍNDĂ s. f. v. merinde.
22. [DLR] MERÍNDE s. f. 1. (Popular) Hrană (rece) pe care o ia cineva cu sine cind pleacă la drum sau la lucru; p. g e n e r. hrană, alimente, mîncare. Să luăm împreună cu noi 5 lucruri, să ne fie ca o merinde la vreme de primejdie. ANTIM, P. 135. S-au gătit Grigorie Vodă de merindele cuviincioase pentru cale. AMIRAS, LET. III, 174/18. Pe urmă îngrijirăm de toate merinzile pentru călătoria noastră. GORJAN, H. I, 153/26, cf. BARIȚIU, P. A. I, 385. Am isprăvit merindea ce o aveam pentru drum. PANN, P. V. I, 22/26. El s-o dus să pîndească mișcările dușmanului mai de-aproape, doar a afla ceva despre hotărîrea lor și doar a putea căpăta ceva merinde pentru noi. ALECSANDRI, T. II, 20. Cîrd de fete și neveste de la sat aduc merinde. id. P. III, 42, cf. II, 105. Trebuie să-i duc merinde tătîni-tău! EMINESCU, G. P. 106, cf. id. N. 21. Moș Vasile, viind la Fălticeni, între alte merinde, aduce feciorului său și trei purcei grijiți gata. CREANGĂ, A. 107, cf. 27, 143. Puse la cale sâ-i gătească de drum merinde și tot ce-i trebuia. ISPIRESCU, L. 3, cf. 13. Vînătorii să-și întocmească culcuș și cină, deaca cumva n-au avut grijă a-și aduce așternut și merinde în căruțe. ODOBESCU, S. III, 18. Merindele, zilnic, în trăiști se sfîrșesc. MACEDONSKI, O. I, 145. El știe că o dată cu noi i-au sosit merindele de la Sulina. VLAHUȚĂ, R. P. 41. A sfîrșit toată merindea și toți banii. MARIAN, O. II, 316. Masa vă e goală de merinde. DEMETRESCU, O. 38. Să-și aducă merinde dacă îi trebuie. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 177. O văd pe mama-n colțul șurii, Așază-ncet merindea-n glugă. GOGA, P. 21. Unii in țărani. . . își aduseră merinde. AGÎRBICEANU, A. 542, cf. 250. Porni mai de dimineață, agale, ducîndu-și în mînă legăturica cu merindea pentru amiază. REBREANU, I. 398. Fierbătoarea este locul unde locuiește baciul și unde se păstrează . . . merindili ciobanilor. DIACONU, P. 20. Șeile cu poclăzile, pentru căluții cei pagi, erau gata, cu trăistile cu merinde aninate de boturi. SADOVEANU, B. 105. Merindele, cîte erau, li le dădui pe toate. GALACTION, O. 63. Baciul. . . i-a împovărat spinarea . . . cu merindea unchiașului. ARGHEZI, C. J. 10, cf. id. S, P. 94. Ia pînea asta. Să-ți fie alinare și merinde. CAMILAR, N. I, 101. [Purta] în buzunarul stîng al pardesiului tocit merindea și în cel drept ziare. VORNIC, P. 30. Deschise lădița în care-și ținea merindea și sculele. T. POPOVICI, S. 224. A doua zi. . . își puse merindea pregătită într-o trăistuță. MARIAN, T. 158. În zori, își luă merindele ce-i gătise mă-sa. ȘEZ. VI, 11. Nici merindea n-am sfîrșit, Nici opincile n-am rupt. BIBICESCU, P. P. 8. Ce ți-e Mirceo, de tot strigi, Ori porcii mi i-ai pierdut, Sau merindea mi-ai sfîrșit? MAT. FOLK. 29. Scoase o mică de basma Și întinsă el masa. Ia merinda de la șa Și o așeză pe ea. PĂSCULESCU, L. P. 250. Mama merinde ni-a pune, Ș-om fugi, mândruț, în lume. BÎRLEA, B. 58. La drum cînd te călătorești, fără merinde să nu pleci. ZANNE, P. VIII, 321. ♦ (Regional) P. ext. Nume generic dat alimentelor și ustensilelor care servesc la prepararea mîncării sau la mîncat, pe care mireasa le aduce drept zestre în casa soțului. Vine o nevastă. . . cu desagii, în car se află merindea miresei, adusă de la părinți. . . și dă apoi miresei talgerile, lingurile, jemnele, colacii, mai pe scurt tot ce se află în desagi, MARIAN, NU. 648. 2. (Rar) Masă1 (I 2). Veni și vremea merindei. Un furgon cu căldări acoperite le aduse cîte puțină zeamă caldă. D. ZAMFIRESCU, R. 257. – Pl.: merinde și merinzi, (regional) merinduri (ALR I 784/270), merinzuri (ib. 784/266). – Și: (regional) meríndă, meríndine (ALR I 784/75) s. f. – Lat. merenda.
23. [DLR] MERÍNDINE s. f. v. merinde.
24. [DLR] MERINZÍ vb. IV v. merinda.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL