1. [DEX '09] MECONIU s. n. 1. Suc de mac; opiu. 2. Materie pe care o elimină ca excremente fătul, imediat după naștere. – Din fr. méconium, lat. meconium.
2. [MDA2] meconiu s [At: PR 13/7 / V: (înv) ~on, ~ie sf ~iom, ~um / E: lat meconium, fr meconium] Materie pe care o elimină ca excremente fătul, imediat după naștere.
3. [DLRLC] MECONIU s. n. Materia pe care o elimină ca excremente fătul imediat după naștere.
4. [DN] MECONIU s.n. Materie fecală pe care o elimină pruncul imediat după naștere. [Pron. -niu. / < fr. méconium, cf. lat. meconium, gr. mekonion – suc de mac, opiu].
5. [MDN '00] MECONIU s. n. substanță galben-verzuie, prima eliminare fecală a nou-născutului. (< fr. méconium, lat. meconium)
6. [MDA2] mecon s vz meconiu
7. [MDA2] meconie sf vz meconiu
8. [MDA2] meconiom s vz meconiu
9. [MDA2] meconium s vz meconiu
10. [DOOM 3] meconiu [niu pron. nĭu] s. n., art. meconiul
11. [DOOM 2] meconiu [niu pron. nĭu] s. n., art. meconiul
12. [DGS] meconiu s.n. 1 (fiziol.) <înv.> smoală. Meconiul este alcătuit din grăsimi, mucus și bilă. 2 (rar) v. Opiu.
13. [DLR] MECÓNIU subst. Materie pe care o elimină ca excremente fătul, imediat după naștere. Meconium (materie ce iese întîiași dată din prunc). PR. 13/7. Meconiom. Escrementurile de o față verde ce se adună în mațele copilului. KRETZULESCU, M. 170/14. Mecon, scîrna ce să găsăște în mațile pruncului cînd să naște. POVĂȚ. (1844), 259/3. Îl curăță de meconie (adecă de materia aceea cu care pruncul iesă întâia dată pentru sine). FĂTU, M. 81/20, cf. DM. - Și: (învechit) mecónium, mecóniom, mecón subst., mecónie s. f. – Din lat. meconium, fr. meconium.
14. [DLR] MECÓN subst. v. meconiu.
15. [DLR] MECÓNIE s. f. v. meconiu.
16. [DLR] MECÓNIOM subst. v. meconiu.
17. [DLR] MECÓNIUM subst. v. meconiu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL