1. [MDA2] mecanicesc, ~ească a [At: DMC 186/5 / V: meha~, miha~ / Pl: ~ești / E: mecanic + -esc, rs механический] (Înv) 1 Manual (5). 2 Prevăzut cu un mecanism.
2. [MDA2] mehanicesc, ~ească a vz mecanicesc
3. [MDA2] mihanicesc, ~ească a vz mecanicesc
4. [DLR] MECANICESC, -EASCĂ adj. (Învechit) 1. Manual (II 1). Sînt așa numite fr[u]moase și închipuitoare și încă mehanicești meșteșugurile. DMC 186/5. Cei ce-și chivernisesc viiața sa cu sudorile câmpului și alte lucruri mehanicești (a. 1794). BV II, 362. Ai văzut multe orașe. . . multe măiestrii, atît politicești cît și mihanicești (a. 1798). GÁLDI, M. PHAN. 210,. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. 2. Prevăzut cu un mecanism. O mașină mehanicească ce s-au făcut, prin care cu lesnire și prea curînd să poată opri focul ce s-ar întâmpla la vreo casă de a nu să întinde mai departe. CR (1830), 11972. - Pl.: mecanicești. – Și: mehanicésc, -eáscă, mihanicése, -eáscă adj. – Mecanic -f- suf. -esc. - Pentru variantele cu -h-, cf. ngr. μηκανικός, rus. меχаника, меχаник.
5. [DLR] MEHANICÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mecanicesc.
6. [DLR] MIHANICÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mecanicesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL