1. [MDA2] mecit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: mic~ / Pl: ~iți, ~e / E: meci4] (Reg; d. fructe) Zdrobit.
2. [MDA2] măci2 v vz meci4
3. [MDA2] meci4 [At: CIHAC, II, 180 / V: măci, mici, moci / Pzi: ~cesc / E: srb mečiti, ucr мочити] (Reg) 1 vr (D. fructe) A se strica din cauza unei boli. 2 vr (D. fructe) A se strivi. 3 vr (D. fructe) A se bate. 4-5 vt (Pex; c. i. oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate (foarte tare).
4. [MDA2] mici2 v vz meci4
5. [MDA2] micit, ~ă a vz mecit
6. [MDA2] moci3 v vz meci4
7. [Scriban] mecésc v. tr. (sîrb. mečití, a apesa). Olt. Izbesc, lovesc, bat (vorbind de merele căzute, de vitele lovite ș. a.). V. pĭersic 2.
8. [DER] meci (-cesc, -it), vb. – (Olt.) A zdrobi, a strivi fructele. Sb. mečiti „a apăsa” (Scriban).
9. [DGS] mecit, -ă adj. (reg.; despre fructe, legume foarte coapte sau așezate unele peste altele) v. Bătucit. Bătut2. Fleșcăit. Lovit. Spart2. Strivit. Terciuit. Zdrobit.
10. [DGS] meci3 vb. IV. (reg.) 1 tr. (compl. indică ființe) v. Atinge. Bate. Lovi. 2 refl., tr. (sub. sau compl. indică fructe, legume foarte coapte ori așezate unele peste altele) v. Bate. Bătuci. Fleșcăi. Lovi. Muia. Sparge. Strivi. Terciui. Zdrobi.
11. [DGS] meci1 s.n. I (sport) 1 dispută, întâlnire, întrecere, joc, partidă. Un jucător a fost accidentat la umăr în timpul disputei amicale dintre cele două echipe de fotbal. 2 meci nul = scor alb. Singura șansă de calificare a echipei este să câștige sau să facă meci nul. II fig. 1 concurență, întrecere, luptă, rivalitate. Să uităm pentru un timp de meciul dintre noi și să ne gândim cum putem rezolva, împreună, această situație de criză. 2 (fam.) v. Altercație. Animozitate. Ceartă. Ciocnire. 3 Coliziune. Conflict. Contentiune. Dezacord. 4 Dezbinare. Diferend. Discordie. Discuție. Disensiune. Dispută. Divergență. Duel. Fricțiune. Gâlceavă. Încontrare. Învrăjbire. Litigiu. Neînțelegere. Război1. Scizură. Vrajbă1. Zâzanie.
12. [DLR] MECÍT, -Ă adj. (Regional; despre fructe) Lovit, bătut, strivit, zdrobit. Cf. PONTBRIANT, D., DDRF, H IX 92, PLOPȘOR, V. O., L. ROM. 1960, nr. 2, 19. - Pl.: meciți, -te. – Și: micit, -ă adj. L. COSTIN, GR. BĂN. 136. V. meci4.
13. [DLR] MĂCÍ2 vb. IV v. meci4.
14. [DLR] MECÍ4 vb. IV. Refl. (Regional; despre fructe) A se strica (din cauza unei boli) sau a se strivi, a se zdrobi, a se bate. Cf. ARHIVA, XXVIII, 73. Boabele de strugure s-au mecit. CIAUȘANU, GL., cf. L. ROM. 1960, nr. 2, 19. (T r a n z.) Cf. p l o p ș o r, V. O. ♦ Tranz. P. ext. (Complementul indică oameni, animale sau părți ale corpului lor) A bate, a lovi, a zdrobi. Cf. CIHAC, II, 180. De gură M-a mințit, De urechi M-a asurdzit, De mîini M-au mocit. TEODORESCU, P. P. 381, cf. MARIAN, D. 269. Carne pe trup i-au mocit și vinele i-au zgîrcit și puterea i-au băut. PĂRVESCI, C. 80. L-o mecit rău pe Gheorghe. L. COSTIN, GR. BĂN. 136. - Prez. ind.: mecesc. - Și: măcí (PONTBRIANT, DDRF, BARCIANU), mici (com. din ORAVIȚA), mocí vb. IV. – Din scr. mečiti. – Pentru moci, cf. ucr. мочити.
15. [DLR] MICI2 vb. IV v. meci4.
16. [DLR] MICIT, -Ă adj. v. mecit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL