1. [DEX '09] MAHMUREALĂ, mahmureli, s. f. Faptul de a fi mahmur; starea celui mahmur; lipsă de bună dispoziție; buimăceală, mahmurie. – Mahmur + suf. -eală.
2. [MDA2] mahmureală sf [At: CARAGIALE, O. VII, 75 / Pl: ~eli / E: mahmur + -eală] 1 Stare a omului care nu s-a trezit complet din beție sau din somn. 2 Proastă dispoziție Si: posomoreală.
3. [DLRLC] MAHMUREALĂ, mahmureli, s. f. Starea celui mahmur, faptul de a fi indispus, fără chef; lipsă de bună dispoziție; indispoziție. Morocănoși, întunecați, triști, umblau prin sat cu fețe pe care nu puteai citi nimic, decît acea mahmureală asemănătoare unei boli. DUMITRIU, V. L. 57. Dacă ți-a trecut mahmureala, spune-mi o vorbușoară bună. CARAGIALE, O. VII 75.
4. [Scriban] mahmureálă f., pl. elĭ, și mahmuríe f. Mahmur, amețeală rămasă după beție saŭ după nedormire. V. cĭumurluĭală.
5. [DOOM 3] mahmureală s. f., g.-d. art. mahmurelii; pl. mahmureli
6. [DOOM 2] mahmureală s. f., g.-d. art. mahmurelii; pl. mahmureli
7. [DGS] mahmureală s.f. 1 mahmurie, <fam.> căleală, <reg.> mahmur. A fost greu să-și revină din mahmureala de după o beție. 2 amețeală, buimăceală, buimăcire, mahmurie, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, <pop.> bâiguială, bâiguire, <înv. și reg.> uluială, uluire, <reg.> hăbăucie, opăceală, tehuială, tulniceală, tutuială2, uimăceală, <înv.> ienăcire. Cuvintele lui au trezit-o brusc din mahmureală.
8. [DLR] MAHMUREALĂ s. f. 1. Faptul de a fi mahmur, stare caracteristică a omului care nu s-a trezit complet din beție sau din somn; buimăceală, mahmurie, (regional) mahmur (2). Îi pierise mahmureala nesomnului. STANCU, R. A. IV, 105. 2. Proastă dispoziție, posomoreală. Dacă ți-a trecut mahmureala, spune-mi o vorbușoară bună. CARAGIALE, O. VII, 75. Dar mahmureala se risipea repede. I-o limpezea priveliștea lumii întotdeauna încîntătoare și proaspătă pentru el. C. PETRESCU, O. P. I, 168. - Pl.: mahmureli. – Mahmur + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL