1. [DEX '09] LĂPTOC, lăptoace, s. n. (Reg.) Jgheab de scânduri prin care trece apa la moară, pentru a învârti roata; scoc, uluc. [Var.: (reg.) lătoc s. n.] – Din ucr. lotók (prin etimologie populară).
2. [MDA2] lăptoc sn [At: COD. SILV. 17 / V: lăt~ (Pl: ~uri, reg, sm ~oci) / Pl: ~oace / E: ucr лоток] 1 (Pop) Jgheab pe care este condusă apa care cade pe roata morii, pentru a o pune în mișcare Si: scoc, uluc. 2 (Mol; Trs; pgn; șîs) ~ sterp Jgheab prin care se poate devia apa în surplus de la direcția către apa morii. 3 (Reg) Streașină. 4 (Buc; Mol) Pârâu care duce apa la moară. 5 (Reg; pex) Vrană la moară. 6 (Buc; pex) Jgheab la mașina de treierat prin care curg boabele de grâu. 7 Loc unde cade apa de pe roata morii. 8 (Pex) Vârtej. 9 (Reg) Teică. 10 (Reg) Stavilă la moara de apă. 11 (Reg) Mic lac artificial, format prin stăvilirea unei ape curgătoare.
3. [DEX '98] LĂPTOC, lăptoace, s. n. Jgheab de scânduri prin care trece apa la moară, pentru a învârti roata; scoc, uluc. [Var.: (reg.) lătoc s. n.] – Din ucr. lotók (prin etimologie populară).
4. [DLRLC] LĂPTOC, lăptoace, s. n. Jgheab de scînduri prin care trece apa la moară; scoc, uluc. Moara stătuse și la lăptoc sunau cristalin numai vițe subțiri de apă. SADOVEANU, O. IV 438. Apele umflate forfoteau și veneau spumegînd pe lăptoc. ANGHEL-IOSIF, C. L. 29. Începu a-i țîșni apa pe nări și pe urechi ca pe niște lăptoace de mori. CREANGĂ, P. 242. – Variantă: lătoc (SBIERA, P. 16, CONTEMPORANUL, II 215) s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] lăptoc n. Mold. scocul sau jghiabul morii: lua moara de lăptoc și o da iar în vad la loc POP. [Și lătoc = rus. LATOKŬ: forma lăptoc a fost influențată de lapte].
6. [Scriban] lăptóc și lătóc n., pl. oace (rut. f. pl. lotóki, rus. lotók, a. î.) Est. Scoc, canalu care duce apa moriĭ și locu unde cade apa.
7. [DEX '09] LĂTOC s. n. v. lăptoc.
8. [MDA2] lătoc2 sn vz lăptoc
9. [Șăineanu, ed. VI] lătoc a. V. lăptoc.
10. [Scriban] lătóc, V. lăptoc.
11. [DOOM 3] lăptoc (pop.) s. n., pl. lăptoace
12. [DOOM 2] lăptoc (reg.) s. n., pl. lăptoace
13. [DER] lăptoc (-curi), s. n. – Scoc de moară de apă. – Var. lătoc. Sl. latuka „oală” (Cihac, II, 165; DAR), cf. rut. lokoty, pol. łotok, rus. latok. Sunetul p se poate explica printr-o falsă analogie cu lapte, deoarece apa se precipită în scoc făcînd o spumă albă ca laptele (altă explicație, mai puțin plauzibilă, în DAR).
14. [DGS] lăptoc s.n. (la moara de apă; pop.) v. Jgheab. Scoc. Uluc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL