1. [MDA2] lioarcă sf vz leoarcă2
2. [Șăineanu, ed. VI] lioarcă f. broască râioasă. [Cf. germ. dial. LORK]. ║ adv. udat până la oase: ud lioarcă.
3. [DEX '09] LEOARCĂ adj. invar., adv. (Fam.) Foarte ud, plin de apă; bleașcă. [Pr.: leoarcă] – Liur + suf. -că.
4. [MDA2] bleoarcă[1] av vz leoarcă
5. [MDA2] leoarcă2 sf [At: N. LEON, MED. 80 / V: lio~ / Pl: ~rce / E: ger Larch] (Ban) 1 (Zlg) Broască râioasă (Bufo vulgaris). 2 (Zlg) Brotac (Hyla arborea). 3 (Dep) Femeie imorală.
6. [MDA2] leoarcă1 [At: KLEIN, D. / V: leor~, lior~, liur~, / E: cf liur] 1 sf Vin făcut din tescovină și apă. 2 sf (Pex) Liur (2). 3 sf (Buc; Trs) Rachiu. 4 sf (Reg) Aliment lichid, puțin consistent. 5 av (Șîs ud ~) Plin de apă, de sudoare etc. 6 a (Pex; îas) Foarte ud. 7 a (Îlav) Beat ~ Foarte beat.
7. [MDA2] leorcă sf, av vz leoarcă1
8. [MDA2] liorcă sf vz leoarcă1
9. [MDA2] liurcă sf vz leoarcă1
10. [CADE] UD I. adj. Foarte umed (despre cineva sau ceva muiat în apă sau peste care a curs apă sau alt lichid): la pămîntul ~ nu trebue apă multă (ZNN.); îi duce (pe moșnegi) la sine în casă și-i schimbă în haine uscate, că ale lor toate erau ~e (RET.); suflam în niște lemne ~e, să aprind nițel foc în sobă (I.-GH.); e ~ pînă la piele; ~ lioarcă 👉 LIOARCĂII. II. sm. Cel ce e ud; (P): ~ul de ploaie nu se teme, cel ce n’are nimic de pierdut nu se teme de hoți; cel copleșit de nevoi nu se mai teme de nimic. III. pl. uduri sn. Urină: să mănînce balega lor și să bea ~ul lor (BIBL.);Ⓟ a(-și) face ~ul, a slobozi ~ul, a ieși cu ~ul, a urina: mamele să nu iasă cu ~ul, avînd copiii în brațe, căci aceștia capătă năjit (PAMF.); trîntitura se întoarnă, dacă se calcă în ~ul unui cal (GOR.); bășica ~ului 👉 BĂȘICĂ1 [lat. udus].
11. [DEX '98] LEOARCĂ adj. invar., adv. Foarte ud, plin de apă; bleașcă. [Pr.: leoar-că] – Liur + suf. -că.
12. [DLRLC] LEOARCĂ adj. invar. Ud, plin de apă. Văzu cîțiva civili leoarcă, răsuflînd greu. CAMILAR, N. II 217. Aprins la față și leoarcă de sudoare, căzu jos ca un bujor frînt de ploaie. GALACTION, O. I 163. ◊ (Adverbial) Își ștergea sudoarea... cu niște batiste mototolite, ude leoarcă. DELAVRANCEA, S. 136. Își scoase hainele – pe spate și pe piept, cămașa i se făcuse leoarcă. VLAHUȚĂ, O. AL. 101. Un vînt și o ploaie!... ne-a făcut leoarcă pe toți. CARAGIALE, O. II 342. – Pronunțat: leoar-.
13. [Scriban] leoárcă V. leorcă.
14. [Scriban] leórcă, leoárcă și lĭúrcă adv. (imit. după zgomotu apeĭ care se scurge din haĭnele ude. V. fleorcă și ghĭolcă). Fam. Ud leorcă, ud de tot (cĭucĭulete, bleașcă): cu haĭnele leorcă. S. f. Bulearcă: o lĭurcă de ceaĭ! – Leo- în Mold. sud, leoa- în Munt. Mold., lĭu- în Mold. Trans. V. lișteav.
15. [IVO-III] lioarcă.
16. [DOOM 3] leoarcă1 (fam.) (desp. leoar-) adj. invar., adv. (cămașă ~, uzi ~)
17. [DOOM 3] leoarcă2 (înv., reg.) (desp. leoar-) s. f.
18. [DOOM 2] leoarcă2 (fam.) (leoar-) adj. invar., adv.
19. [DOOM 2] leoarcă1 (înv., pop.) (leoar-) s. f.
20. [MDO] leoarcă
21. [DGS] leoarcă1 adj. invar., adv., s.f. I adj. invar., adv. (pop. și fam.) <pop. și fam.> ciuciulete, ciuciulit, <reg.> bleașcă, lișteav, loaspă, mocioi, moi. Din cauza ploii, are hainele leoarcă. Este ud leoarcă. II s.f. (reg.) 1 v. Poșircă. 2 v. Rachiu. v. Zeamă chioară. Zeamă lungă.
22. [DGS] leoarcă2 s.f. (zool.; reg.) v. Broască-râioasă (Bufo vulgaris).
23. [DAR] leoarcă2, s.f. (reg.) 1. vin de proastă calitate; fiertură rea. 2. broască râioasă. 3. femeie stricată.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL