1. [DEX '09] LICTAR s. n. (Reg.) Marmeladă de prune; magiun. – Din magh. lekvár.
2. [MDA2] lictar sn [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 47/14 /V: (îrg) lec~, lecoar, lecvar, lecvart, legvar, ~iu (Pl: ~uri), ~om, licvar, ~gvar, lioptarius, lipt~, liptariu, litariu / Pl: (rar) ~e, (îvr, sm) ~i / E: mg liktárium, liktárom, lekrár] (Reg) 1 Marmeladă de prune Si: magiun. 2 (Pex) Amestec cu aspectul și consistența magiunului.
3. [DLRLC] LICTAR s. n. (Transilv.) Marmeladă de prune, magiun. Mult lictar aveți voi, de se mînjesc copiii atît de tare. SLAVICI, O. I 59.
4. [Șăineanu, ed. VI] lictar n. Mold. Tr. magiun de prune. [Indirect din lat. ELECTUARIUM].
5. [Scriban] *lictár n., pl. e (lat. electuarium, auzit de la farmaciștĭ. V. electuariŭ). Trans. Magĭun, povidlă, marmeladă. V. pecmez.
6. [DOOM 3] lictar (reg.) s. n.
7. [DOOM 2] lictar (reg.) s. n.
8. [DER] lictar s. n. – Marmeladă de prune. Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Trans. prin farmacie (Candrea; Tiktin).
9. [DGS] lictar s.n. (culin., ind. alim.; reg.) v. Magiun.
10. [DRAM 2021] lictár, (liptari, licvar, ligvar, legvar, lictariu), s.n. (reg.) Magiun, dulceață de prune: „Îi lucrez de multă vreme și știu unde ține laptele de oi și brânza, ligvarul de prune și mierea de stupi” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 270). – Din lat. Electuarium (sec. XIX), introdus în Trans. prin farmacie (Șăineanu, Scriban); din magh. lekvár „magiun” (DEX); din magh. liktárium, liktárom; lekvár (MDA).
11. [DRAM 2015] lictar, (liptari, licvar, ligvar, legvar), s.n. – (reg.; gastr.) Magiun, dulceață de prune. „Magiunul care se unge pe pita de grâu, de mălai, dar mai ales pe scrijele de coleșe rece” (Faiciuc, 1998: 182): „Îi lucrez de multă vreme și știu unde ține laptele de oi și brânza, ligvarul de prune și mierea de stupi” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 270). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Transilvania prin farmacie (Șăineanu, Scriban; Candrea, Tiktin, cf. DER); din magh. lekvár „magiun” (DEX); din magh. liktárium, liktárom; lekvár (MDA).
12. [DRAM] lictar, (liptari, ligvar, legvar), s.n. – Magiun, dulceață de prune. „Magiunul care se unge pe pita de grâu, de mălai, dar mai ales pe scrijele de coleșe rece” (Faiciuc 1998: 182). – Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Transilvania prin farmacie (Candrea, Tiktin cf. DER); cf. magh. lekvas.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL