1. [DEX '09] LEXICOTECĂ, lexicoteci, s. f. (Rar) Colecție de dicționare. – Din germ. Lexikotek.
2. [MDA2] lexicotecă sf [At: DEX2 / Pl: ~eci / E: ger Lexikothek] (Rar) Colecție de dicționare.
3. [MDN '00] LEXICOTECĂ s. f. colecție de dicționare. (< germ. Lexikotek)
4. [DCR2] lexicotecă s. f. Colecție de dicționare ◊ „După tipărirea și difuzarea [...] celor 20 de volume din lexiconul Brockhaus și a celor 25 de volume din lexiconul Mayer, editura Bertelsmann din R.F.G. va tipări în cursul acestui an o lexicotecă, însumând trei grupe de informație [...]” R.lit. 23 III 72 p. 31 (din germ. Lexikotek; GWDS)
5. [DETS] LEXICO- „cuvînt, vocabular”. ◊ gr. lexikon „dicționar, vocabular” > fr. lexico-, germ. lexiko- > rom. lexico-. □ ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în lexicografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină lingvistică care stabilește metodele și principiile de elaborare a dicționarelor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în lexicologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină a lingvisticii care studiază cuvintele unei limbi sub toate aspectele; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de dicționare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL