1. [DEX '09] LENTOARE s. f. Încetineală. – Din fr. lenteur.
2. [MDA2] lentoare sf [At: CĂLINESCU, S. 812 / Pl: ~ori / E: fr lenteur] (Frm) Încetineală în mișcări, în rostire, în gândire etc. Si: (rar) lentețe.
3. [DEX '98] LENTOARE, lentori, s. f. (Franțuzism) Încetineală. – Din fr. lenteur.
4. [DN] LENTOARE s.f. (Franțuzism) Încetineală; (fig.) greutate în înțelegere. [Cf. fr. lenteur].
5. [MDN '00] LENTOARE s. f. încetineală; (fig.) caracterul celui care nu înțelege repede. (< fr. lenteur)
6. [DCR2] lentoare s. f. (franțuzism) Încetineală ◊ „O lume cu date biologice și sociale normale pare privită prin lentile care îi deplasează contururile firești. Mișcarea capătă o lentoare nefirească.” Cont. 23 III 73 p. 5 (din fr. lenteur; DN3, DEX-S)
7. [DOOM 3] lentoare s. f., g.-d. art. lentorii
8. [DOOM 2] *lentoare s. f., g.-d. art. lentorii
9. [DGS] lentoare s.f. încetineală, lentitudine, <rar> lentețe, molcomeală, <înv.> îngăduială, păsuială. Nu poți cere unui om activ lentoare în mișcări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL