1. [MDA2] lazarone sm vz lazaron
2. [DN] LAZARONE s.m. (Liv.) 1. Cerșetor din Italia meridională (mai ales napolitan). 2. Om de nimic; pungaș. [Pron. la-ța-. / < it. lazzarone].
3. [MDN '00] LAZARONE s. m. 1. cerșetor din Italia meridională (napolitan). 2. om de nimic; pungaș. (< it. lazzarone)
4. [Șăineanu, ed. VI] lazarone m. cerșetor neapolitan.
5. [Scriban] *lazaróne m. (it. lazzarone, augm. d. lázzaro, lepros, care vine d. Lazar, saracu lepros care zăcea la poarta bogatuluĭ după Evanghelie). Haĭmana de stradă, epitet disprețuitor supt care se înțelege un om din ultima clasă a poporuluĭ la Neapole și alte orașe italiene. V. papacĭocar.
6. [MDA2] lazaron sm [At: GT (1839), 72 / V: (rar) ~e / Pl: ~i / E: it lazzarone] (ltm) 1 Vagabond. 2 Cerșetor din Italia meridională. 3 Om de nimic. 4 Pungaș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL