1. [DEX '09] LAXATIV, -Ă, laxativi, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care posedă ușoare proprietăți purgative. – Din fr. laxatif.
2. [MDA2] laxativ, ~ă sn, a [At: MEȘT. DOFT. II, 40r / V: (înv) lasativă sf; ~ă sf / Pl: ~i, ~e / E: fr laxatif] 1-2 (Medicament) cu proprietăți purgative.
3. [DLRLC] LAXATIV, -Ă, laxativi, -e, adj. (Despre medicamente și alimente) Care posedă proprietăți purgative. Ceai laxativ. ◊ (Substantivat, n.) A luat un laxativ.
4. [DN] LAXATIV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care produce purgație. [< fr. laxatif].
5. [MDN '00] LAXATIV, -Ă adj., s. n. purgativ. (< fr. laxatif, lat. laxativus)
6. [Șăineanu, ed. VI] laxativ a. care scoate afară, curăță stomacul.
7. [Scriban] *laxatív, -ă adj. (lat. laxativus). Med. Catartic, care curăță ușor intestinele: mĭerea și prunele uscate-s laxative. S. n., pl. e. Un laxativ.
8. [MDA2] lasativă sf vz laxativ
9. [MDA2] laxativă sf vz laxativ
10. [DOOM 3] laxativ2 s. n., pl. laxative
11. [DOOM 3] laxativ1 adj. m., pl. laxativi; f. laxativă, pl. laxative
12. [DOOM 2] laxativ2 s. n., pl. laxative
13. [DOOM 2] laxativ1 adj. m., pl. laxativi; f. laxativă, pl. laxative
14. [IVO-III] laxativ.
15. [DGS] laxativ, -ă s.n., adj. (farm.) 1 s.n. purgativ, <pop.> curățenie, <înv.> purgament, purgație, <arg.> calomel. Laxativele sunt prescrise în caz de constipație. 2 adj. (despre substanțe, medicamente sau despre efectul lor) cenotic, purgativ, <înv.> cathartic, deșertător, slobozitor, <vulg.> căcător. I se recomandă un ceai laxativ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL