1. [DEX '09] LAVOAR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir.
2. [MDA2] lavoar sn [At: (a. 1841). DOC. EC. 750 / V: (reg) ~vor, lăvor, lovor, răvol / Pl: ~e, ~uri / E: fr lavoir] 1 Mobilă de toaletă pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2 Recipient montat într-o încăpere, prevăzut cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălat Si: chiuvetă, lavabou. 3 (Reg) Lighean.
3. [DLRLC] LAVOAR, lavoare, s. n. Mobilă de toaletă, pe care se află lighean, cană și alte obiecte necesare pentru spălat. În toată casa un pat, un divan, un lavoar de tablă. GALAN, B. I 263. Raza [lunei]... Luminează un lavoar Cu flacoane scumpe. TOPÎRCEANU, P. O. 100. Același lavoar de fier, cu ligheanul și ibricul de tuci smălțuit. VLAHUȚĂ, O. AL. II 18. – Pronunțat: -voar.
4. [DN] LAVOAR s.n. Mobilă de toaletă unde se țin ligheanul, cana și alte obiecte pentru spălat. [Pron. -a-voar, pl. -re, -ruri. / < fr. lavoir].
5. [MDN '00] LAVOAR s. n. mobilă de toaletă unde se țin ligheanul, cana și alte obiecte pentru spălat; lavabou (1). (< fr. lavoir)
6. [Șăineanu, ed. VI] lavoar n. mobilă de toaletă (= fr. lavoir).
7. [Scriban] *lavoár, V. lavabo.
8. [Scriban] *lavabó și lavoár n., pl. e (fr. lavabo, mobila la care te spelĭ și lavoir, locu unde spală femeile la rîŭ). Barb. Spălător (mobila saŭ camera).
9. [DOOM 3] lavoar (desp. -voar) s. n., pl. lavoare
10. [DOOM 2] lavoar (-voar) s. n., pl. lavoare
11. [MDO] lavoar
12. [IVO-III] lavoar, -re.
13. [DGS] lavoar s.n. 1 lavabou, spălător. 2 chiuvetă, lavabou s.n. <astăzi rar> toaletă, <înv. și reg.> lighean, <reg.> răvar. 3 spălător. Lavoarele din căminele studențești sunt bine întreținute.
14. [DRAM 2015] lavoar, lavoare, (lavor, lăvor, lăvoar), s.f. – Vas de tablă utilizat pentru spălatul pe față; lighean. – Din fr. lavoir „spălătorie publică; lighean, chiuvetă” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < lat. lavo, lavare „a se spăla, a se îmbăia”.
15. [DRAM] lavoar, -e, (lavor, lăvor, lăvoar), s.f. – (înv.) Vas de tablă utilizat pentru spălatul pe față; lighean. – Lat. lavo, lavare „a se spăla, a se îmbăia”, cf. fr. lavoir „lighean, chiuvetă”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL