1. [DEX-școlar] KARAOKE subst. invar. Manieră de divertisment muzical, individual sau colectiv, care constă în a cânta în public cu ajutorul unui aparat care afișează cuvintele, pe un fond muzical înregistrat. – Din jap. kara „vid” + oke „orchestrație”.
2. [DOOM 3] +karaoke (cuv. jap.) s. n.
3. [DE] KARAÓKE (cuv. japonez) subst. inv., manieră de divertisment muzical, individual sau colectiv, care constă în a cânta pe un fond muzical înregistrat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL