Definiție și ce înseamnă jârbiuță

1. [Scriban] jérbie f. (ung. zseréb, seréb, jurubiță, rudă cu jerebie și și cu vĭarbă, precum și cu germ. garbe, fr. gerbe, snop. V. jerebie). Jurubiță. Fig. Jerbie de lumină, fascicul de lumină (Vlah. Rom. Pit. 100). – Dim. jerbioară și jerbiuță. În est jărbie, pop. jărghie: o jărghiuță de pămînt (Neam. Rom. Pop. 1, 573). Și jîrbiuță, pop. jîrghiuță și jîghiuță.

2. [IVO-III] jerbie, -biei gen. a.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] jurcă sf [At: DA / Pl: ~rci / E: rs журка] (Buc) Femeie […]
1. [MDA2] jordea sf [At: HODOȘ, P. P. 93 / V: jur~ / Pl: ~ele […]
1. [MDA2] jurebie sf vz jirebie1 2. [CADE] JUREBIE sf. 1 = JIREBIE ¶ 2 […]
1. [DEX '09] JURIDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. […]
1. [DEX '09] JURIDICEȘTE adv. Din punct de vedere juridic. – Juridic + suf. -ește. […]
[DETS] JURI- „drept, juridic”. ◊ L. jus, juris „drept” > fr. juri- > rom. juri-. […]
1. [MDA2] jurincă sf vz junincă 2. [CADE] ❍JURINCĂ = JUNINCĂ. 3. [DEX '09] JUNINCĂ, […]
1. [DEX '09] JURISCONSULT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro