1. [MDA2] jurebie sf vz jirebie1
2. [CADE] JUREBIE sf. 1 = JIREBIE ¶ 2 Jurubiță.
3. [Scriban] jurébie V. jerebie.
4. [DEX '09] JIREBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.
5. [MDA2] jârebghie sf vz jirebie1
6. [MDA2] jerbie2 sf vz jirebie1
7. [MDA2] jerebie sf vz jirebie1
8. [MDA2] jireabie sf vz jirebie1
9. [MDA2] jirebe sf vz jirebie1
10. [MDA2] jirebghie sf vz jirebie1
11. [MDA2] jirebie1 sf [At: MARIAN, CH. 32 / P: ~bi-e / V: jârebghie, jerbie, jer~, ~reab~, ~be, ~bghie, jurăb~, jur~, șireabă[1] / Pl: ~ii / E: mg zseréb] (Reg) 1 (Țes) Grup de treizeci de fire de tort formând o unitate de măsură la urzit, la depănat. 2 (Fig) Ferfeniță. 3 (Lpl; dep) Cai slabi și mari. 4 (Fig) Femeie tânără, vioaie.
12. [MDA2] jurăbie sf vz jirebie1
13. [MDA2] șirebie sf vz jirebie
14. [CADE] JIREBIE sf. 1 🚜 Loc, fășie îngustă de arătură, lot de pămînt ¶ 2 ⛓ Jurubiță: jos, lingă portiță, e vîrtelnița cu jirebia de tort (slv.) [vsl. žrěbij]
15. [DLRLC] JEREBIE s. f. v. jirebie.
16. [DLRLC] JIREBIE, jirebii, s. f. 1. (Regional) Grup de treizeci de fire de tort, formînd o unitate de măsură la urzit, depănat etc. 2. Bucată (mai mult lungă și îngustă) de pămînt; fîșie, limbă de pămînt. – Variante: jerebie (SLAVICI, N. I 33), jurăbie (PREDA, Î. 115) s. f.
17. [DLRLC] JURĂBIE s. f. v. jirebie.
18. [Șăineanu, ed. VI] jirebie f. V. jerebie: jirebie de tort.
19. [Scriban] jerébie și jirébie f. (pol. žerebie, žrezebie, jerebie; rut. žéreb, rus. žérebeĭ, sorț, răboj, un bir, žerebeëk, bucată de hîrtie, de lemn orĭ de alt-ceva p. a trage la sorțĭ, d. vsl. žrebiĭ, žrebŭ, sorț. V. jerbie). Est. Vechĭ. Parte de pămînt (proprietate individuală) ĭeșită cuĭva la sorțĭ, numită și delniță. Azĭ. Loc de arătură lung și îngust (sfoară, curea, chingă). Fășie de munte de la vîrf la poale. Jerbie, jurubiță. – La Săcele (Trans.) jurébie, jurubiță, legătură, fascicul de ață.
20. [Scriban] jirébie V. jerebie.
21. [DOOM 3] jirebie (reg.) (desp. -bi-e) s. f., art. jirebia (desp. -bi-a), g.-d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (desp. -bi-i-)
22. [DOOM 2] jirebie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirebia (-bi-a), g.-d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (-bi-i-)
23. [DER] jirebie (jirebii), s. f. – 1. Jurubiță, scul. – 2. Fîșie îngustă de pămînt de lucrat. – Var. jerebie, jurebie. Sl., cf. pol. žerebie, rus. žerebeja „prăjină”, rut. žerebij „fîșie de pămînt” (Cihac, II, 157; DAR), din sl. žrĕbij „parcelă, lot, bucată de pămînt”. Primul sens este mai puțin clar. Prezența sa în mr. jireagl’ă, megl. jireagă, pare să indice că este vorba de același cuvînt sl. cu sens neatestat „mănunchi de fire”, poate prin aluzie la tragerea la sorți, cf. sfoară, funie, cu același sens dublu de „fir” și „parcelă de pămînt”. Totuși, DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite. Cf. și bg. žrebij „parcelă”, sb. ždreb „parcelă”, mag. zséreb „scul”. Se folosește mai ales în Mold. și mai puțin în Trans. Der. jurubiță, s. f. (scul), cu var. jurebiță, jirbiuță, jirghiță, jighiuța; jirebi, vb. (a îndoi, a plia). Cf. jerbie, jerui.
24. [DAR] jurebie, jurebii, s.f. (reg.) V. jirebie.
25. [DAR] jirebie1, jirebii, s.f. (reg.) 1. grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat; jurubiță. 2. (la pl.) ferfenițe, sufile, zdrențe. 3. (fig.) femeie tânără și vioaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL