1. [MDA2] juguluire sf [At: GOLESCU, Î. 112 / Pl: ~ri / E: jug + -uluire] (Iuz) Subjugare.
2. [Scriban] juguluĭésc v. tr. (d. jug). Con. 279 și 281. Subjug.
3. [DAR] juguluire s.f. (reg., înv.) robire, subjugare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL