1. [DEX '09] JIGANIE, jigănii, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, lighioană; p. ext. animal domestic. – Contaminare între jivină și gânganie.
2. [MDA2] jiganie sf [At: PALIA, ap. GCR I, 34/39 / V: (reg) jag~, jâg~, ~asnie, ~așnie / Pl: ~gănii, ~ii / E: slv* жєганиѥ] (Înv; fam) 1 Insectă parazită Si: jigăranie (1). 2 (Pex) Animal mic, neînsemnat Si: jigăranie (2), jivină (3). 3 Animal care provoacă dezgust Si: jigăranie (3). 4 (Pex) Animal monstruos Si: jigăranie (4). 5 Jivină (2). 6 (Spc) Animal sălbatic care atacă omul și vitele Si: jigăranie (6). 7 (Pex; gmț) Animal domestic Si: jigăranie (7). 8 (Pgn) Animal.
3. [DEXI] jiganie s.f. (pop.) 1 Insectă parazită. 2 Animal sălbatic; jivină, lighioană. ♦ ext. Animal domestic (care provoacă dezgust). • pl. -ănii. g.-d. - iei. /jivină + gînganie, prin contaminare.
4. [CADE] JIGANIE sf. Nume generic pentru ori-ce soiu de fiară sălbatică scîrboasă sau monstruoasă, pentru ori-ce animal tîrîtor sau de un aspect desgustător; jivină, bală: atuncea s’au adunat toate jigăniile, cîtă frunză și iarbă, unele mai fioroase și mai grețoase decît altele (SB.); o mulțime de jigănii mici și urîte la vedere (isp.); unde te afli?... într’o mișină de jigănii pocite, cu fețe de om (alecs.).
5. [DEX '98] JIGANIE, jigănii, s. f. (Fam.) Animal sălbatic; jivină, lighioană; p. ext. animal domestic. – Contaminare între jivină și gânganie.
6. [DLRLC] JIGANIE, jigănii, s. f. (Familiar) Animal sălbatic; dihanie, jivină, lighioană; (p. ext. mai ales în glumă) animal domestic. Au așteptat un pic, ascultînd tropăitul mărunt al jigăniilor mînate la tainițile lor. SADOVEANU, N. P. 44. În fiecare an pornea în sus pe lîngă Olt, cu o turmă de jigănii îngrășate... și făcea vînzare bună, la Sibiu. GALACTION, O. I 299. Avea nouă limbi acea jiganie. ISPIRESCU, L. 343. Fojgăiau balaurii... și altă mulțime nenumărată de gîngănii și jigănii înspăimîntătoare. CREANGĂ, P. 94.
7. [Șăineanu, ed. VI] jiganie f. animal, mai ales monstruos: mulțime de jigănii înspăimântătoare CR. [Origină necunoscută].
8. [Scriban] jigánie f. (d. jivină și gînganie). Dihanie, jivină, animal (maĭ ales fabulos).
9. [MDA2] jaganie sf vz jiganie
10. [MDA2] jâganie sf vz jiganie
11. [MDA2] jigasnie sf vz jiganie
12. [MDA2] jigașnie sf vz jiganie
13. [DOOM 3] jiganie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. jigania (desp. -ni-a), g.-d. art. jiganiei; pl. jigănii, art. jigăniile (desp. -ni-i-)
14. [DOOM 2] jiganie (pop.) (-ni-e) s. f., art. jigania (-ni-a), g.-d. art. jiganiei; pl. jigănii, art. jigăniile (-ni-i-)
15. [MDO] jiganie, pl. jigănii
16. [IVO-III] jiganie, -gănii.
17. [Argou] jiganie, jiganii s. f. 1. animal sălbatic, jivină, lighioană. 2. (peior.) om lipsit de caracter.
18. [DGS] jiganie s.f. (zool; pop.) v. Animal. Bestie. Dihanie. Fiară. Jivină. Sălbăticiune.
19. [DRAM 2021] jigánie, jiganii, (jigănie, jâgarie), s.f. (reg.) Animal sălbatic; jivină, lighioană: „Tăte jigăniile și tăț zermii es din pământ” (Papahagi, 1925: DXI). – Contaminare între jivină și gânganie (Scriban, DEX); din vsl. žeganik (MDA).
20. [DRAM 2015] jiganie, jiganii, (jigănie), s.n. – (reg.) Animal sălbatic; jivină, lighioană: „Tăte jigăniile și tăț zermii es din pământ” (Papahagi, 1925: DXI). – Contaminare între jivină și gânganie (Scriban, DEX); din vsl. žeganik (MDA).
21. [DRAM] jiganie, -ii, (jigănie), s.n. – Animal sălbatic; jivină, lighioană: „Tăte jigăniile și tăț zermii es din pământ” (Papahagi 1925: DXI). – Contaminare între jivină și gânganie (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL