1. [DEX '09] JINTUIT1 s. n. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. – V. jintui.
2. [DEX '09] JINTUIT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.
3. [MDA2] jintuit2, ~ă a [At: DA / V: jan~, jân~, jen~ / Pl: ~iți, ~e / E: jintui] (Reg) 1 (D. caș, brânză etc.) Frământat și stors de zer. 2 (Fig; d. oameni) Stors de avere. 3 (Fig; d. oameni) Bătut. 4 (D. oameni) Adus la ordine Si: muștruluit. 5 (D. haine) Uns cu un fel de unt pentru a se feri de insecte. 6 (D. foc) Scormonit. 7 (D. jar) Spart în foc. 8 (D. un vas) Clătinat pentru a se amesteca mai bine lichidul din el. 9 (D. un lichid) Scurs dintr-un vas în altul. 10 (D. varză) Întors în butoi pentru a se mura mai bine.
4. [MDA2] jintuit1 sn [At: DA / V: jan~, jân~, jen~, jențuit / Pl: ~uri / E: jintui] (Reg) 1-10 Jintuire (1-10). 11 (Ccr) Zer gras, foarte alb, rezultat din a doua frământare și stoarcere a cașului. 12 Lapte rămas după stoarcerea zerului din caș. 13 Lichid gros, scurs din cașul dulce frământat. 14 Esență groasă a laptelui din care se scoate untul. 15 Zeamă dulce care rămâne după ce se face cașul.
5. [DEXI] jintuit2, -ă adj. (despre caș, brînzâ etc.) Frămîntat și stors de zer. • pl. -ți, -te. /v. jintui.
6. [DEXI] jintuit1 s.n. 1 Jintuire 2 concr. Zer gras, stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuială. • /v. jintui.
7. [CADE] JINTUIT I. adj. p. JINTUI. II. sbst. 🐑 1 👉 JANȚ ¶ 2 Faptul de a jintui.
8. [DLRLC] JINTUIT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. Frămîntat și stors de zer. Caș jintuit.
9. [DLRM] JINTUIT2, -Ă, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Frămîntat și stors de zer. – V. jintui.
10. [Șăineanu, ed. VI] jintuit n. scursură grasă din cașul dulce frământat.
11. [Scriban] jintuít n., pl. urĭ. Est. Jintuĭală.
12. [DEX '09] JINTUI, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. [Prez. ind. și: jintui] – Cf. jintiță.
13. [MDA2] jantuit1 sn vz jintuit1
14. [MDA2] jantuit2, ~ă a vz jintuit2
15. [MDA2] jântui v vz jintui
16. [MDA2] jântuit2, ~ă a vz jintuit2
17. [MDA2] jântuit1 sn vz jintuit1[1]
18. [MDA2] jentui v vz jintui
19. [MDA2] jentuit1 sn vz jintuit1
20. [MDA2] jentuit2, ~ă a vz jintuit2
21. [MDA2] jențuit sn vz jintuit1
22. [MDA2] jintui vt [At: PAMFILE, I. C. 34 / V: jân~, jen~ / Pzi: ~esc, jintui / E: ns cf jintiță] (Reg) 1 A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. 2 (Fig) A stoarce pe cineva de avere. 3 (Fig) A bate pe cineva. 4 A aduce pe cineva la ordine Si: a muștrului. 5 A unge hainele cu un fel de unt pentru a le apăra de insecte. 6 A scormoni focul. 7 A sparge cărbunii din foc. 8 (Pan) A clătina mereu un vas pentru ca lichidul din el să se amestece bine. 9 A scurge lichidul dintr-un vas în altul. 10 A întoarce varza din butoi pentru a se înăcri.
23. [DEXI] jintui vb. IV. tr. 1 A frămînta cașul pentru a-l stoarce de zer. 2 fig. (compl. indică oameni) A stoarce de bani, de avere. 3 fig. (compl. indică oameni) A bate. • prez. ind. jintui, -iesc. /cf. jintiță.
24. [CADE] ❍JĂNTUI = JINTUI.
25. [CADE] JINTUI (-uesc) vb. tr. 🐑 1 A stoarce janțul ¶ 2 A luă urda ce se formează deasupra în căldarea în care s’a pus zărul să fiarbă.
26. [DEX '98] JINTUI, jintuiesc (jintui), vb. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. – Cf. jintiță.
27. [DLRLC] JINTUI, jintuiesc, vb. IV. Tranz. A frămînta cașul pentru a-l stoarce de zerul rămas după strecurat.
28. [DLRLC] JINTUIÎT1 s. n. Jintuială.
29. [Șăineanu, ed. VI] jintuì v. 1. a stoarce cașul de janț; 2. fig. a bate și a stoarce de avere.
30. [Scriban] jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță.
31. [Scriban] jintuĭésc v. tr. (d. jintiță). Bat laptele închegat cu jintălău și-l pun la scurs în sac. Pritocesc moarea (Trans. Viciu).
32. [DOOM 3] jintuit s. n.
33. [DOOM 2] jintuit s. n.
34. [DOOM 3] jintui (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, 3 sg. jintuiește, imperf. 1 jintuiam; conj. prez. 1 sg. să jintuiesc, 3 să jintuiască
35. [DOOM 3] jintuială (zer) s. f., g.-d. art. jintuielii; pl. jintuieli
36. [DOOM 2] jintui (a ~) (a frământa cașul) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiesc, imperf. 3 sg. jintuia; conj. prez. 3 să jintuiască
37. [DGS] jintuit s.n. 1 jintuială, jintuire. 2 (concr.) janț1, jintuială.
38. [DGS] jintui vb. IV. tr. I (compl. indică cașul) a murseca. A jintuit cașul de zerul rămas după strecurare. II fig. (rar) 1 (compl. indică ființe) v. Atinge. Bate. Lovi. 2 (compl. indică oameni) v. Extorca. Jecmăni. Jefui. Jumuli. Jupui. Mulge. Scurge. Stoarce. Suge.
39. [DGS] jintuială s.f. 1 jintuire, jintuit. 2 (concr.) janț1, jintuit. Jintuiala este zerul untos care se scurge de sub teasc la prepararea cașului.
40. [DAR] jintuit, jintuită, adj. (pop.) 1. (despre caș) stors de zer. 2. (despre un lichid dintr-o sticlă) amestecat prin clătinarea acesteia. 3. (fig.) bătut. 4. (fig.) stors de avere.
41. [DAR] jintuit s.n. (pop.) 1. storsul coșului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid dintr-un vas prin clătinare. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva. 5. scursură grasă din cașul dulce frământat.
42. [DAR] jintui, jintuiesc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce cașul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL