1. [MDA2] întunecător, ~oare a [At: POP, ap. GCR. II, 299 / Pl: ~i, ~oare / E: întuneca + -(ă)tor] 1 Care întunecă (1). 2 Care ia vederea. 3 (Fig) Care tulbură mintea. 4 (Fig) Care eclipsează.
2. [DOR] întunecător adj. m., pl. întunecători; f. sg. și pl. întunecătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL