Definiție și ce înseamnă întristăciune

1. [MDA2] întristăciune sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / Pl: ~ni / E: întrista + -(ă)ciune] (Înv) Tristețe.

2. [Scriban] întristăcĭúne f. Vechĭ. Întristare.

3. [DAR] întristăciune s.f. (înv.) întristare.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] întrerumpt2, ~ă a vz întrerupt2 2. [MDA2] întrerumpt1 sn vz întrerupt1 3. [DEX […]
1. [DEX '09] ÎNTRERUMPE vb. III. v. întrerupe. 2. [DEX '09] ÎNTRERUPE, întrerup, vb. III. […]
1. [DEX '09] ÎNTRERUPT, -Ă, întrerupți, -te, adj. Care este temporar oprit, suspendat. ♦ (Adverbial) […]
1. [DEX '09] ÎNTRERUPTOR, -OARE adj., s. n. v. întrerupător. 2. [MDA2] întreruptor, ~oare sn, […]
1. [MDA2] întreschimbare sf [At: ODOBESCU, I, 40 / Pl: ~bări / E: între + […]
1. [DEX '09] ÎNTRETĂIA, întretai, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se […]
1. [DEX '09] ÎNTRETĂIAT, -Ă, întretăiați, -te, adj. Care se intersectează, se încrucișează cu altul. […]
1. [DEX '09] ÎNTRETĂIERE, întretăieri, s. f. Acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro