1. [DEX '09] ÎNTRETĂIERE, întretăieri, s. f. Acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Loc unde se întretaie două elemente; intersecție. – V. întretăia.
2. [MDA2] întretăiere sf [At: MELIK, G. 187 / V: (rar) ~iare / Pl: ~ri / E: întretăia] 1-2 Tăiere de-a curmezișul (la mijloc sau) în mai multe locuri. 3 (Fig) Întrerupere a ceva prin tăiere. 4 (Ccr) Intersecție.
3. [DLRLC] ÎNTRETĂIERE, întretăieri, s. f. Acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei; încrucișare, intersecție. La întretăierea drumurilor.
4. [DN] ÎNTRETĂIERE s.f. Acțiunea de a (se) întretăia și rezultatul ei; încrucișare, intersecție. [Pron. -tă-ie-. / < întretăia].
5. [DEX '09] ÎNTRETĂIA, întretai, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa. [Pr.: -tă-ia] – Între1- + tăia (după fr. entrecouper).
6. [MDA2] întretăia [At: KLOPȘTOCK, F. 309 / P: ~tă-ia / Pzi: ~tai / E: între + tăia] 1-2 vt A tăia ceva de-a curmezișul (la mijloc sau) în mai multe locuri. 3 vt (Fig) A întrerupe ceva prin tăiere. 4 vrr (Nob) A se tăia unul pe altul. 5 vrr (D. linii, drumuri etc.) A se intersecta.
7. [MDA2] întretăiare sf vz întretăiere
8. [DLRLC] ÎNTRETĂIA, întretai, vb. I. 1. Refl. reciproc. A se încrucișa, a se intersecta. O, fără să presimți ce drumuri se-ntretaie, Un zîmbet vag ai ridicat spre astru. CAMIL PETRESCU, V. 26. ◊ Fig. Nechezuri sfîșietoare se-ntretăiau. CAMILAR, N. II 458. Îngîndurat, lăsă cugetul să prefire judecăți încă nelimpezite, fugind, întretăindu-se, amestecîndu-se, revenind, ca rotirea vertiginoasă a priveliștilor. C. PETRESCU, A. 395. Zboară vești contradictorii, Se-ntretaie știrile. TOPÎRCEANU, B. 51. 2. Tranz. A întrerupe. Glas întretăiat de niște grozave suspine. CAMILAR, N. I 185.
9. [DN] ÎNTRETĂIA vb. I. tr., refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a (se) încrucișa, a (se) intersecta. [< între + tăia, după fr. entrecouper].
10. [MDN '00] ÎNTRETĂIA vb. tr., refl. a (se) încrucișa, a (se) intersecta. (după fr. /s’/entrecouper)
11. [Șăineanu, ed. VI] întretăià v. 1. a tăia în diferite locuri; 2. fig. a întrerupe adesea: vorbele-i pe baze mor ’ntretăiate BOL.
12. [Scriban] *întretáĭ, -tăĭát, a -tăĭá v. tr. (după fr. entrecouper). Taĭ în diferite locurĭ: podurile întretaĭe rîu. Întrerup: suspinele îĭ întretăĭaŭ vocea.
13. [DOOM 3] întretăiere s. f., g.-d. art. întretăierii; pl. întretăieri
14. [DOOM 2] întretăiere s. f., g.-d. art. întretăierii; pl. întretăieri
15. [MDO] întretăiere
16. [DOOM 3] întretăia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă întretai, 2 sg. te întretai, 3 se întretaie, 1 pl. ne întretăiem; conj. prez. 1 sg. să mă întretai, 3 să se întretaie; imper. 2 sg. afirm. întretaie-te; ger. întretăindu-mă
17. [DOOM 2] !întretăia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă întretai, 2 sg. te întretai, 3 se întretaie, 1 pl. ne întretăiem, 2 pl. vă întretăiați; conj. prez. 3 să se întretaie; ger. întretăindu-se; part. întretăiat
18. [MDO] întretăia (ind. prez. 3 sg. și pl. întretaie)
19. [IVO-III] întretaiu.
20. [DAS] ÎNTRETĂIERE. Subst. Întretăiere, intersecție, încrucișare, încrucișat, crucișătură (reg.). Punct de intersecție, răscruce, răspîntie, cruce (furcă) de drumuri, nod, noduleț (dim.); nod de cale ferată. Răscrucile cerului, crucea amiezii. Confluență; interferență; împletire, împletit, împletitură; întrepătrundere. Traversare. Cruce, cruciuliță (dim.), cruciță (rar); fofelniță, răscruce. Adj. Întretăiat, încrucișat, cruciș, în cruce. Nodal. Confluent, întrețesut: împletit. Vb. A se întretăia, a se intersecta, a se încrucișa, a face cruce, a se împleti (fig.), a se întîlni, a i se face (cuiva) calea cruce cu cineva. A intersecta. A interfera. A împleti; a întrețese. A se întrețese (fig.), a se întrepătrunde. A traversa, a trece peste.... A încrucișa, a cruci (rar), a pune (a așeza) cruciș. Adv. Cruciș, în cruciș, cruce, în cruce, în răscruce. V. apropiere, coeziune, convergență, legătură, unire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL