1. [DEX '09] ÎNTRERUPTOR, -OARE adj., s. n. v. întrerupător.
2. [MDA2] întreruptor, ~oare sn, a vz întrerupător
3. [DN] ÎNTRERUPTOR s.n. Întrerupător. [< fr. interrupteur].
4. [MDN '00] ÎNTRERUPTOR s. n. întrerupător (II). (< fr. interrupteur)
5. [DEX '09] ÎNTRERUPĂTOR, -OARE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptor, -oare adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).
6. [MDA2] întrerupător, oare sn, a [At: PREV. ACCID. 7 / V: ~pt~ / Pl: ~i, ~oare / E: întrerupe + -(ă)tor] 1-2 (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc.
7. [DLRLC] ÎNTRERUPĂTOR2, -OARE, întrerupători, -oare, adj. (Rar) Care întrerupe pe altul din vorbă. (Substantivat) Trebuia să dea întrerupătorului un răspuns. PAS, Z. IV 167.
8. [DLRLC] ÎNTRERUPĂTOR1, întrerupătoare, s. n. Aparat pentru întreruperea sau restabilirea continuității unui circuit (electric, hidraulic etc.). Ucenicul suci întrerupătorul și farurile prinseră a clipi. MIHALE, O. 231.
9. [DN] ÎNTRERUPĂTOR, -OARE adj. Care întrerupe. // s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [< întrerupe + -tor, după fr. interrupteur].
10. [MDN '00] ÎNTRERUPĂTOR, -OARE I. adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr. interrupteur)
11. [DOOM 3] întrerupător1 (rar) adj. m., pl. întrerupători; f. sg. și pl. întrerupătoare
12. [DOOM 3] întrerupător2 s. n., pl. întrerupătoare
13. [DOOM 2] întrerupător2 s. n., pl. întrerupătoare
14. [DOOM 2] întrerupător1 adj. m., pl. întrerupători; f. sg. și pl. întrerupătoare
15. [DE] ÎNTRERUPTÓR (după fr. interrupteur) s. n. Dispozitiv care poate întrerupe, restabili sau influența transmiterea energiei într-un sistem tehnic; întrerupător. ◊ Î. electric = dispozitiv de conectare care permite stabilirea sau întreruperea curentului într-un circuit electric.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL