Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă întregăciune

Definiție și ce înseamnă întregăciune

1. [MDA2] întregăciune sf [At: BIBLIA (1688), ap. CP 221/7 / Pl: ~ni / E: întreg + -ăciune] 1-2 (Înv) Întregime (1-2).

2. [Scriban] întregăcĭúne f. Vechĭ. Parte sănătoasă (în trup).

3. [DAR] întregăciune s.f. (înv.) întregime.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] întrarmare2 sf [At: I. IONESCU, D. 280 / V: (înv) ~răr~ / Pl: […]

1. [MDA2] întrarmat3, ~ă a [At: DA ms / V: ~răr~ / Pl: ~ați, ~e […]

1. [DEX '09] ÎNTRAURI, întrauresc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A auri. [Pr.: -tra-u-] […]

1. [MDA2] întraurire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: întrauri] (Îvp) Aurire. […]

1. [DEX '09] ÎNTRAURIT, -Ă, întrauriți, -te, adj. (Înv. și pop.) De aur; aurit. [Pr.: […]

[Scriban] arméz v. tr. (lat. armare). Daŭ arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mîna […]

1. [DRAM 2015] întrașeș, loc. adv. – Chiar de aceea, dinadins, înadins, intenționat; în ciudă, […]

[Scriban] *întreáct n., pl. e (între și act, după fr. entr’acte). Interval între actele uneĭ […]