1. [DEX '09] ÎNTREGULIȚĂ, întregulițe, adj. (Pop., întărind pe „întreagă”) Diminutiv al lui întreagă. – Întreg + suf. -uliță.
2. [DEX '98] ÎNTREGULIȚĂ, întregulițe, adj. (Fam., întărind pe „întreagă”) Diminutiv al lui întreagă. – Întreg + suf. -uliță.
3. [DLRLC] ÎNTREGULIȚĂ adj. f. (Familiar, întărind pe «întreagă») Diminutiv al lui întreagă; întreguță. Porunci bucătăresei să nu lepede nimic din ale găinei, nici din măruntaie, ci s-o frigă așa întreagă întreguliță. ISPIRESCU, L. 271.
4. [DOOM 3] !întreg-întreguleț (pop.) adj. m., pl. întregi-întreguleți; f. întreagă-întreguliță, pl. întregi-întregulițe
5. [DOOM 2] !întreg-întreguleț (pop.) adj. m., pl. întregi-întreguleți; f. întreagă-întreguliță, pl. întregi-întregulițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL