1. [DEX '09] ÎNSURĂȚEL, însurăței, s. m. Bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) soți (tineri) de curând căsătoriți. – Însurat2 + suf. -el.
2. [MDA2] însurățel sm [At: ALECSANDRI, T. 320 / Pl: ~ei / E: însurat + -el] (Șhp) 1-2 Bărbat căsătorit de curând (tânăr). 3-4 (Lpl) Pereche (tânără) căsătorită de curând.
3. [DLRLC] ÎNSURĂȚEL, însurăței, s. m. Tînăr însurat de curînd; (la pl.) soți tineri, căsătoriți de curînd. Încheie socotelile și își dau seama ce avere au însurățeii. STANCU, D. 184. Vă feriți, iubiții mei Însurăței Și holtei, De rămășag cu femei. ALECSANDRI, T. 320. Însurățeii trăiau așa de bine. ȘEZ. VI 15. ◊ (Glumeț) Luca Moșneagu, însurățel de-al doilea. CREANGĂ, A. 122.
4. [Șăineanu, ed. VI] însurățel m. tânăr însurat (mai ales la țărani).
5. [Scriban] însurățél s., pl. eĭ (dim. d. însurat). Însurat de curînd.
6. [DOOM 3] însurățel s. m., pl. însurăței, art. însurățeii
7. [DOOM 2] însurățel s. m., pl. însurăței, art. însurățeii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL