1. [DEX '09] ÎNSURĂCIUNE, însurăciuni, s. f. (Înv.) Însurătoare. – Însura + suf. -ăciune.
2. [MDA2] însurăciune sf [At: (a. 1739) IORGA, S. D. XI, 58 / Pl: ~ni / E: însura + -ăciune] (Îvr) 1 Însurătoare (1). 2 Nuntă.
3. [DLRLC] ÎNSURĂCIUNE, însurăciuni, s. f. (Învechit) Însurătoare. Îi veni... vremea însurăciunii. RETEGANUL, P. IV 64. Lăudînd plăcerile însurăciunii cu entuziasm... defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75.
4. [Scriban] însurăcĭúne f. Vechĭ. Însurătoare.
5. [DOOM 3] însurăciune (înv.) s. f., g.-d. art. însurăciunii; pl. însurăciuni
6. [DOOM 2] însurăciune (înv.) s. f., g.-d. art. însurăciunii; pl. însurăciuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL