1. [DEX '09] ÎNCHIPUIRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-și) închipui; imaginație, fantezie. 2. Produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație. ♦ Idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ◊ Expr. O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... – V. închipui.
2. [MDA2] închipuire sf [At: CORESI, EV. 506/11 / Pl: ~ri / E: închipui] 1 Construire a unei păreri sau imagini despre cineva sau ceva. 2 Imaginare a sinelui într-o situație sau împrejurare. 3 Născocire. 4 Proiectare a unei imagini. 5 (Înv; fig) Întocmire a unui plan. 6 (Înv) Reprezentare printr-o icoană. 7 (Înv) Schițare a planului unei clădiri. 8 (Îrg) Zugrăvire. 9 (Îrg) Prezentare. 10 (Îrg) Descriere. 11 (Îrg) Înfăptuire. 12 (Îrg) Creare. 13 (Mol) Alcătuire. 14 (Mol) Procurare a unui lucru. 15 (Înv) Întruchipare a ceva. 16 (Înv) Întrupare. 17 (Înv) Îndeplinire. 18 (Înv) Luare a chipului cuiva sau a ceva. 19 Comparare cu ceva sau cu cineva. 20 Asemănare cu ceva sau cu cineva. 21 (Îvp; ccr) Aspect. 22 (Îvp) Reprezentare. 23 (Îvp) Simbolizare. 24 (Îvp) Caracterizare. 25 (Îvp) însemnare. 26 (Îvp) Echivalare. 27 (Înv) Înfățișare. 28 (Înv) Manifestare ca cineva sau ca ceva. 29 (Rar) Comportare după modelul cuiva. 30 Construire despre sine a unei imagini prea măgulitoare. 31 Chip. 32 (Înv) Imagine. 33 (Înv; îlv) A-și face ~ A-și imagina. 34 Ficțiune. 35 Plăsmuire. 36 Fantasmagorie. 37 Halucinație. 38 Himeră. 39 Fantomă. 40 (Înv) Născocire. 41 (Înv) Motiv inventat. 42 Idee. 43 Gând. 44 Opinie. 45-46 (Îe) A-și face ~ri A intra la griji sau la bănuieli. 47 (Îs) O ~ de Un fel de... 48 (Îas) Ceva asemănător cu...
3. [CADE] ÎNCHIPUIRE sf. 1 Faptul de a(-și) închipui; lucrul închipuit ¶ 2 Facultatea de a(-și) închipui; imaginațiune; minte.
4. [DLRLC] ÎNCHIPUIRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a închipui; imaginație, fantezie. Vede în închipuire, ca o ademenire, orașul cu larmă, străzile scăldate de lumină, furnicarul de lume. C. PETRESCU, S. 52. Hotărît, închipuirea nu mă înșelase. CARAGIALE, O. III 232. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea. EMINESCU, O. IV 110. ◊ Fig. Închipuirea își strînge-a sa aripă. ALECSANDRI, P. A. 111. 2. Produsul imaginației, lucru imaginat, plăsmuire, ficțiune; iluzie, halucinație Scutură fruntea să alunge închipuirea. C. PETRESCU, A. 283. Încet-încet începu să se stingă închipuirea lui Abu-Hasan că fusese îmbrăcat în caftan de calif, că avusese netăgăduită putere de calif. CARAGIALE, P. 147. Moș Nichifor nu-i o închipuire din povești, ci e un om ca toți oamenii. CREANGĂ, P. 105. O lume întreagă de închipuiri. EMINESCU, N. 42. ♦ Idee, gînd, părere, opinie, presupunere (de obicei subiectivă, lipsită de temei). «A primit un mandat», aflară vecinii, făcîndu-și tot felul de închipuiri. PAS, Z. I 202. Aducîndu-și aminte cît l-au amărît închipuirile, zîmbi în sine-și. REBREANU, R. I 52. Uneori n-o vedea cîte două zile. Atunci era trist, îngrijat, își făcea fel de fel de închipuiri. VLAHUȚĂ, O. AL. II 79. ♦ (Rar) Chip, imagine. Zile, nopți, petrec cu gîndul la dulcea închipuire. CONACHI, P. 82. ◊ O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... Un om i-a cîrpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn. REBREANU, R. I 150. În grajduri rage a pustiu o închipuire de vacă stearpă și veșnic flămîndă. id. I. 11. ♦ (Învechit) Reprezentare prin zugrăvire, desenare etc.; plan. Căpitanul... luînd harta ce avea de închipuirea mării, au făcut socoteală că nu făcuse cale de 100 mile. DRĂGHICI, R. 19.
5. [Șăineanu, ed. VI] închipuire f. 1. acțiunea de a închipui și lucrul închipuit; 2. facultatea de a închipui: imaginațiune; 3. alegorie: Arghir și Elena.... o închipuire sub care se înțelege luarea țării Ardealului prin Traian (BARAC).
6. [Scriban] închipuíre f. Imaginațiune, concepțiune. Figurare. Presupunere. Procurare, realizare.
7. [DEX '09] ÎNCHIPUI, închipui, vb. IV. Tranz. 1. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva; a-și imagina. ♦ Refl. A se imagina pe sine însuși într-o situație sau împrejurare. 2. A plăsmui cu mintea, cu fantezia; a imagina. 3. A reprezenta, a simboliza; a forma. 4. (Pop.) A face, a întocmi, a înjgheba. – În + chip + suf. -ui.
8. [MDA2] chiperi v vz închipui
9. [MDA2] închipui [At: CORESI, EV. 65/13 / Pzi: închipui, ~esc / E: în- + chip + -ui] 1 vr (Ccd) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva. 2 vr A se imagina pe sine într-o situație sau împrejurare. 3 vt A născoci. 4 vt A produce o imagine Si: a proiecta. 5 vt (Înv; fig) A face un plan. 6 vta (îrg) A reprezenta printr-o icoană. 7 vt (Îrg) A face schița unei zidiri Si: a proiecta, a schița. 8 vt (Îrg) A zugrăvi. 9 vt (Îrg) A arăta. 10 vt (Îrg) A descrie. 11 vt (Îrg) A înfăptui. 12 vt (Îrg) A crea. 13 vta (Mol) A alcătui. 14 vta (Mol; pex) A face rost de ceva Si: a procura. 15 vr (Înv) A lua chip de... Si: a se întruchipa. 16 vr (Înv) A lua ființă Si: a se întrupa, (înv) a se împelița. 17 vt (Înv) A îndeplini. 18 vr (Pop ; udp „ca”) A lua chip de... Si: a se metamorfoza, a se preface, a se schimba, a se transforma. 19 vr A se face în chipul cuiva sau a ceva. 20 vr (Înv) A fi ca cineva sau ceva. 21 vr A se compara cu cineva sau ceva. 22-23 vtr (Înv) A (se) asemăna. 24 vr (Înv; ccd) A se comporta ca cineva. 25 vr (Înv; ccd) A se conduce după cineva. 26 vt (Îvp) A reprezenta. 27 vt (Îvp) A simboliza. 28 vt (Îvp) A caracteriza. 29 vt (îvp) A însemna. 30 vt (Îvp) A echivala. 31 vi (Înv) A se gândi la ceva. 32 vi A se gândi să... 33-34 vtr A (se) considera. 35 vr A-și face despre sine o idee prea bună.
10. [CADE] ÎNCHIPUI (-puesc, -puiu) I. vb. tr. 1 A înfățișa, a reprezenta, a arăta un chip (sau chipuri) anumit: marmura închipuia fel de fel de flori (ISP.); pe o șiștoacă lăturalnică, zăpada îngrămădită închipuise un pod (N.-UR.); unele (jocuri)... parc’ar da să închipue o luptă, o răpire, o rupere de fugă (VLAH.) ¶ 2 A alcătui, a forma, a înjheba: închipui treptele unei scări (ISP.); tu ai boi, de ce nu-ți închipuești și un car? (CRG.); fie-care își închipuise o ortografie (NEGR.) ¶ 3 A-și ~, a-și reprezenta un lucru în minte, a-și imagina: și-a închipuit că am să-l las să plece; nu-i el tocmai așa de prost ca să-și închipuiască că-l așteptăm cu colaci calzi (ALECS.). II. vb. refl. 1 A se socoti, a se crede că este: vorbind și răspunzîndu-și singur, închipuindu-se pe el în luptă cu ceilalți (DLVR.) ¶ 2 ‡ A se asemăna cu cineva, a fi după chipul cuiva: se închipuește Iudei ca cum el au vîndut pre Hristos pentru ca să dobîndească galbeni (PRV.-MB.).
11. [CADE] ÎNCHIPUIT adj. 1 p. ÎNCHIPUI ¶ 2 Care se crede, care se socotește că este ceva: un bolnav ~; un om ~, care se crede mare, care-și închipuie că e ceva de capul lui ¶ ¶ C. NEÎNCHIPUIT.
12. [CADE] ❍ ÎNCHIPURLUI (-uesc) vb. tr. Mold. = ÎNCHIPUI: unde ai să nimerești tu o fată așa cum îți închipurluești tu? (FLOR.); pîn’ ce-am închipurluit eu carul, mi s’a făcut foame (GR.-N.) [chipurile].
13. [DLRLC] CHIPUI vb. IV v. închipui.
14. [DLRLC] ÎNCHIPUI, inchipuiesc și închipui, vb. IV. 1. Refl. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre un lucru, înainte de a-l vedea sau despre un fapt înainte de a avea loc; a-și imagina, a crede. Închipuiește-ți răniții, luptînd cu valurile toată noaptea. CAMIL PETRESCU, U. N. 328. Greu și-ar fi închipuit cineva o așa apropiere de sentimente între acești doi oameni. VLAHUȚĂ, O. A. 263. Închipuiește-ți, Iliescule... asară, cînd m-am dus acasă, ce să văd? NEGRUZZI, S. I 30. ◊ (Urmat de o completivă directă) Nevasta administratorului zise: Își închipuie că i-am dat ieri mai puțin. DUMITRIU, N. 261. Dacă își închipuie că își bat joc de mine, se înșală. CAMIL PETRESCU, U. N. 216. Vă puteți închipui ce vra să zică a te scălda în Bistrița. CREANGĂ, A. 28. ♦ A-și face o părere (exactă sau greșită) despre înfățișarea sau caracterul unei persoane (necunoscută sau necunoscută bine). Mi-l închipuiam mai serios. ▭ Lui Zalmoxis [Dacii] nu-i făceau chip cioplit, ci și-l închipuiau sub forma cerului senin. IST. R.P.R. 34. 2. Refl. A se vedea pe sine însuși într-o situație sau o împrejurare (care n-a avut loc). Vorbind și răspunzîndu-și singur, inchipuindu-se pe el în luptă cu ceilalți. DELAVRANCEA, la TDRG. 3. Tranz. A imagina, a proiecta, a alcătui. V. inventa, scorni. Unde e-ndrăznețul care-o lume închipuise Și trăia închis într-însa? MACEDONSKI, O. I 276. Ce-ați zice, dac-aș închipui eu un plan care să realizeze dorința d-voastre? ALECSANDRI, T. I 294. Socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. 4. Tranz. A reprezenta, a simboliza; a forma. Deasupra porții, crengi de verdeață închipuiau un arc. PAS, Z. I 121. O masă, la un capăt al sălii ceva mai înălțat, închipuia tribuna. CĂLINESCU, I. C. 97. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită și adusă din meșteșug așa, încît închipuia fel de fel de flori, de paseri. ISPIRESCU, L. 38. 5. Tranz. A face, a întocmi; a înjgheba; p. ext. a face rost (de ceva), a procura. Rugai pe prietinul meu... să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele. HOGAȘ, M. N. 7. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești ș-un car? CREANGĂ, O. A. 147. Fieșcare muncitor își are locul închipuit întocmai ca o grădină. GOLESCU, Î. 118. ◊ Intranz. Femeie hăi! ia vezi de-nchipuie mai iute de cea masă, că uite, ne-o căzut la gazdă musafiri flămînzi. HOGAȘ, M. N. 228. 6. Refl. (Construit cu un nume predicativ sau cu o complinire introdusă prin «ca») A lua chip de..., a se preface, a se transforma, a se deghiza în... Băieții... se închipuiesc cîni, sar la babă și o trîntesc jos. ȘEZ. II 61. Împărăteasa își încleștă dinții într-un măr... Pe dată îi sări inima din loc... iar ea se închipui o măgăriță. ib. IX 121. – Variantă: chipui vb. IV.
15. [Șăineanu, ed. VI] închipuì v. 1. a face un chip, a reprezenta: marmura închipuia fel de fel de flori ISP.; 2. a-și pune în minte, a-și imagina: închipuiește-ți; 3. Mold. a face toate chipurile, a înjgheba: tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și un car? CR.
16. [Scriban] închípuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (d. chip). Vechĭ. Formez, daŭ formă: Dumnezeŭ închipui omul. Compar, asemăn: pe ceĭ bunĭ îĭ închipuim pămîntuluĭ celuĭ roditor. V. intr. Semăn, mă compar: somnul închipuĭește morțiĭ. Azĭ. V. tr. Imaginez, concep: a închipui un tabloŭ, o mașină. Figurez, reprezent: îmĭ închipui ce-a fost în acel naufragiŭ, îmĭ închipuĭ că-s fericit. Bănuĭesc, presupun: îmĭ închipuĭ ce a spus! Închipez, înjghebez, procur: Tu aĭ boĭ: de ce nu-țĭ închipuĭeștĭ și un car? (Cr.). Exclamativ: Închipuĭește-țĭ (adică: ce nenorocire! ce comedie!).
17. [DOOM 3] închipuire s. f., g.-d. art. închipuirii; (plăsmuiri) pl. închipuiri
18. [DOOM 2] închipuire s. f., g.-d. art. închipuirii; (plăsmuiri) pl. închipuiri
19. [DOOM 3] închipui2 (a-și ~) (a-și imagina) vb. refl., ind. prez. 1 îmi închipui, 3 își închipuie, imperf. 1 îmi închipuiam; conj. prez. 1 sg. să îmi/să-mi închipui, 3 să își/să-și închipuie; imper. 2 sg. afirm. închipuie-ți; ger. închipuindu-mi
20. [DOOM 3] închipui1 (a ~) (a imagina) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. închipui, 3 închipuie, imperf. 1 închipuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să închipui, 3 să închipuie
21. [DOOM 2] închipui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. închipui, 3 închipuie, imperf. 3 sg. închipuia; conj. prez. 3 să închipuie; ger. închipuind
22. [IVO-III] închipuiu, -ue 3 conj.
23. [DRAM 2021] închipuí, închipuiesc, (dial. întipui), v.t.r. (pop.) 1. A transforma, a face, a întocmi: „Vin meșteri și mă cioplesc, / Icoane mă-nchipuiesc” (Bilțiu, 1996: 224). 2. A fotografia. 3. (r.) A sta într-o anumită poziție pentru a fi fotografiat; a poza. – Din în- + chip „față, înfățișare” + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).
24. [DRAM 2015] închipui, închipuiesc, vb. tranz. – (pop.) A transforma, a face, a întocmi: „Vin meșteri și mă cioplesc, / Icoane mă-nchipuiesc” (Bilțiu, 1996: 224). – Din în- + chip „față, înfățișare” + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).
25. [DRAM] închipui, închipuiesc, vb. tranz. – A transforma, a face, a întocmi; a reprezenta printr-o icoană: „Vin meșteri și mă cioplesc, / Icoane mă-nchipuiesc” (Bilțiu 1996: 224). – Din în- + chip „față, înfățișare” + -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL