1. [DEX '09] GRAJD, grajduri, s. n. Construcție sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din sl. graždĭ.
2. [MDA2] graj sn vz grajd
3. [MDA2] grajd sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 348/28 / V: ~i, graj / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: vsl граждъ] 1 Construcție special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. 2 (Fig; prt) Locuință foarte murdară. 3 (Reg) Grânar.
4. [MDA2] grajdi sn vz grajd
5. [CADE] GRAJD (pl. -duri) Mold. GRAJDIU (pl. -iuri) sn. 1 Încăpere servind de adăpost cailor sau vitelor (🖼 2447); (P): armăsarul bun se vinde din grajd (ZNN.); în ~urile împărățești, unde erau cei mai frumoși armăsari din toată împărțirea (ISP.) ¶ 2 F Locuință murdară [vsl.].
6. [CADE] ❍ GRĂJDULEȚ, ❍ GRĂJDEȚ, ❍ GRĂJDUȚ (pl. -țe), GRĂJDIȘOR (pl. -oare) sn. dim. GRAJD: în dosul grajdurilor... se află cîte un grăjdeț pentru viței (PĂC.); grăjdișorul vițeilor trebuie făcut lipit de ocolul vacilor (DRĂGH.).
7. [DLRLC] GRAJD, grajduri, s. n. Clădire sau încăpere pentru adăpostirea vitelor și a cailor. A vîrît caii la adăpost într-un grajd lipit cu vălătuci, văruit și stropit cu albastru. SADOVEANU, O. II 572. Se sculă de dimineață, se coborî în curte și intră prin grajduri ca să vadă dacă se țin în curățenie. POPESCU, B. I 51. Se duce în grajd și începe a-și netezi calul pe coamă. CREANGĂ, P. 212. ◊ Grajd comunal = grajd în care se țin reproducătorii (taurii, armăsarii, vierii) comunei.
8. [Șăineanu, ed. VI] grajd n. 1. locuință pentru vite; 2. fig. locuință murdară. [Slav. GRAJDĬ].
9. [Scriban] grajd n., pl. urĭ (vsl. bg. gražd. V. gard). Staul, maĭ ales de caĭ. Fig. Locuință murdară. – În est grajdĭ, pl. -dĭurĭ. V. șopron.
10. [DOOM 3] grajd s. n., pl. grajduri
11. [DOOM 2] grajd s. n., pl. grajduri
12. [MDO] grajd
13. [IVO-III] grajd, grajduri.
14. [DER] grajd (grajduri), s. n. – 1. Construcție pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – 2. Iesle. Sl. graždĭ (Miklosich, Lexicon, 151; Cihac, II, 115; Conev 79; DAR), cf. bg. grazd. – Der. grăjdar, s. m. (bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor dintr-un grajd).
15. [DE] GRAJDURI, com. în jud. Iași; 2.595 loc. (1995). Stație de c. f. Schit (sec. 18); biserica Nașterea Maicii Domnului (ante 1840).
16. [Argou] a băga măgaru-n grajd / salamu-n traistă expr. (adol. – d. bărbați) a avea contact sexual.
17. [CECC] Grajdurile lui Augias – Augias, pomenit și în Iliada lui Homer, a fost regele Elidei care – spune legenda – avea niște grajduri ce nu mai fuseseră curățate de treizeci de ani. Cînd miticul erou Hercule a trecut pe acolo și a văzut murdăria din grajduri, a propus să le curețe el singur într-o zi, dacă regele Augias îi va da a zecea parte din cireada de trei mii de vite. Tîrgul a fost încheiat și atunci Hercule (avea doar o putere herculeană) a abătut înspre grajduri apele rîurilor Alfeus și Peneus, care curgeau în apropiere; și astfel le-a curățat de tot gunoiul. Fapta a rămas în „istorie” și de atunci, ori de cîte ori cineva vine cu curaj și mătură o stare de lucruri urîte sau murdare, lăsată așa de vremi îndelungate, se spune că a curățat grajdurile lui Augias. Se folosește și în ironie. De pildă: Șt. O. Iosif și D. Anghel, în poezia Incitatus redivivus din Caleidoscopul lui A. Mirea, referindu-se la porecla „harmăsar” dată unui politician, se-ntreabă: „Să fie calul lui Ulise, Sau poate vreun pur sang rămas Din cei ce Hercul îi găsise În grajdul lui Augias?” MIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL