1. [DEX '09] ÎNCETARE s. f. Acțiunea de a înceta și rezultatul ei; întrerupere, oprire, sfârșit. ◊ Loc. adv. Fără (de) încetare = necontenit, neîncetat. ◊ Expr. Încetare din viață = moarte, deces. – V. înceta.
2. [MDA2] încetare sf [At: DOSOFTEI, PS. 57 / Pl: ~tări / E: înceta] 1 Liniștire a fenomenelor naturii. 2 Dispariție a durerii. 3 (Șfg) Potolire. 4 Oprire a unei acțiuni. 5 Întrerupere a activității. 6 Încetinire a mișcării. 7 (Ccr) Sfârșit. 8 (Îlav) Fără ~ Necontenit. 9 (Îls) ~ din viață Deces.
3. [CADE] ÎNCETARE sf. Faptul de a înceta; fără ~, neîncetat, într’una.
4. [DLRLC] ÎNCETARE s. f. Acțiunea de a înceta și rezultatul ei; oprire, întrerupere; sfîrșit. Încetarea ofensivei. ◊ Loc. adv. Fără (de) încetare = necontenit, neîncetat, iară întrerupere. Filozofii progresiști ruși combăteau, fără încetare, cosmopolitismul claselor stăpînitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2802. Toate... se prefac făr’de-ncetare. CONACHI, P. 266. ◊ Expr. Încetare din viață = moarte, deces.
5. [Șăineanu, ed. VI] încetare f. acțiunea de a înceta și rezultatul ei: întrerupere.
6. [Scriban] încetáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a înceta, sfîrșit: încetare din viață (moarte), încetare de plățĭ în comerciŭ (faliment), încetare de ostilitățĭ (armistițiŭ saŭ pace). Fără încetare, continuŭ, perpetuŭ, mereŭ.
7. [DEX '09] ÎNCETA, încetez, vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încet] – Lat. *quetare (= quietare).
8. [MDA2] ceta v vz înceta
9. [MDA2] înceta1 [At: CORESI, EV. 254/6 / Pzi: ~tez, (reg) încet / E: ml *qu(i)eto, -are] 1-2 vti (D. elemente ale naturii sau fenomene; îoc a fi agitat) A se liniști. 3-4 vti (D. boli, griji, dureri etc.) A dispărea. 5-6 vti (D. persoane cuprinse de neliniște) A se calma. 7-8 vti (îf încetează!) Astâmpără-te! 9-10 vti A (se) opri dintr-o acțiune.12 vti (Îlv) A ~ din viață A muri. 13-14 vti (D. izvoare) (A fi secat sau) a seca. 15 vi (îlv) A ~ din gură A tăcea. 16 vi (Îe) A ~ de la ceva A nu mai persevera. 17-18 vti (Îe) A ~ de a vedea A-și pierde vederea. 19 vt (Rar) A întrerupe. 20-21 vti (Îvr) A (se) devaloriza. 22 vt A încetini. 23 vi (Înv) A se extenua.
10. [CADE] ÎNCETA1 (-etez) vb. intr. 1 A se opri (de a face ceva), a nu mai urma (o lucrare): vîntul, ploaia a încetat; a încetat de a mai plînge; încetați cu astfel de parascovenii ca n’au seamăn (ISP.) ¶ 2 ~ din viață, a muri [încet].
11. [CADE] ‡ ÎNCETA2 (-etez) vb. refl. A intra într’o ceată, a se strînge într’o ceată: de va vrea să se socotească ca preoții, el să se înceteze, adecă să fie în ceata și în rîndul preoților (PRV.-MB.).
12. [DLRLC] ÎNCETA, încetez, vb. I. Intranz. A se opri (în cursul unei acțiuni), a nu mai continua. Ploaia încetase de cu noaptea. REBREANU, R. I 175. Muzica încetase de mult. EMINESCU, N. 47. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147. Manole-mi ofta, Din plîns Înceta. TEODORESCU, P. P. 466. ◊ Tranz. Ochii ei, două izvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. EMINESCU, N. 28. Încetează plînsul tău. ALECSANDRI, P. A. 133. Meseni, vă ospătați, Veselia nu-ncetați. TEODORESCU, P. P. 621. ♦ A dispărea, a se pierde, a nu mai exista. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel într-a veșniciei noapte pururea adîncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă. EMINESCU, O. I 133. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri, a deceda. – Prez. ind. și: încet (MACEDONSKI, O. I 239, RETEGANUL, P. I 12, ȘEZ. VI 132).
13. [Șăineanu, ed. VI] încetà v. 1. a nu mai continua; 2. a se sfârși: a încetat din vieață.
14. [Scriban] 1) încetéz v. intr. (d. încet). Nu maĭ continuŭ, contenesc, stîmpesc, tinchesc: ploaĭa a încetat de tot saŭ puțin. Încetez din viață, mor. V. tr. Opresc, sfîrșesc: încetez vorba, acțiunea.
15. [Scriban] 2) încetéz v. tr. (d. ceată; vsl. četati sen, a se înceta). Vechĭ. Bag în ceată. V. refl. Mă bag în ceată, mă asociez. – Și încitez și încitesc.
16. [DOOM 3] încetare s. f., g.-d. art. încetării
17. [DOOM 2] încetare s. f., g.-d. art. încetării
18. [DOOM 3] înceta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încetez, 3 încetează; conj. prez. 1 sg. să încetez, 3 să înceteze
19. [DOOM 2] înceta (a ~) vb., ind. prez. 3 încetează
20. [DE] ÎNCETÁRE (< înceta) s. f. Acțiunea de a înceta; întrerupere; oprire; sfârșit. ◊ Î. din viață = deces, moarte. (Dr.) Î. a procesului penal = oprire a cursului urmăririi sau a judecății penale datorită unor cauza care, conform legii, împiedică continuarea lui (inexistența faptei ori lipsa caracterului infracțional al acesteia, amnistia, moartea învinuitului).
21. [CECC] Et le combat cessa faute de combattants (fr. „Și lupta încetă din lipsă de combatanți”) – Corneille, Cidul (act. IV, sc. 3). Viteazul spaniol Rodriguez (Cidul), povestind regelui cum în bătălia sa cu maurii i-a secerat pe toți, termină cu versul de mai sus. Deși extras dintr-o tragedie, citatul e folosit mai totdeauna cu o nuanță comică, zeflemistă. De pildă, reterindu-ne la o dezbatere care se termină repede din lipsă de vorbitori, putem utiliza versul de mai sus: „Et le combat cessa faute de combattants!”. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL