1. [DEX '09] ÎMPĂIENJENIT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăinjinit, -ă, împăinjenit, -ă adj.] – V. împăienjeni.
2. [MDA2] împăienjenit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II 236 / V: ~inge~, ~jă~, ~păingi~, ~jănat, ~păinj~, ~jinat, ~inje~ / Pl: ~ați, ~e / E: împăinjeni] 1 Acoperit cu fire de păianjen. 2 Plin de păienjeniș. 3 (Fig; d. ochi) Care nu mai distinge bine obiectele. 4 (D. vedere) Lipsit de claritate Si: încețoșat.
3. [DLRLC] ÎMPĂIENJENIT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. Bolțile umede și împăienjenite ale vechilor noastre monăstiri. ODOBESCU, S. II 236. 2. Fig. (Despre ochi) Tulbure; congestionat, injectat. Ciocneau, și-i vedeai cu ochi împăienjeniți, cum golește fiecare paharul. PAS, Z. I 312. – Variante: împainjinit, -ă (VLAHUȚĂ, O. AL. II 33), împăinjenit, -ă (V. ROM. martie 1954, 105), păinjenat, -ă (MACEDONSKI, O. III 50), painjenit, -ă (HOGAȘ, M. N. 42), păinjenit, -ă (CREANGĂ, A. 54, EMINESCU, N. 36) adj.
4. [DEX '09] ÎMPĂIEJENA vb. I v. împăienjeni.
5. [DEX '09] ÎMPĂIENJENI, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăiejena vb. I, împăienjini, împăinjini, împăinjeni vb. IV] – În + păianjen.
6. [DEX '09] ÎMPĂIENJINI vb. IV v. împăienjeni.
7. [DEX '09] ÎMPĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.
8. [DEX '09] ÎMPĂINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
9. [DEX '09] ÎMPĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.
10. [DEX '09] ÎMPĂINJINIT,[1] -Ă adj. v. împăienjenit.
11. [MDA2] împăiajena v vz împăienjeni
12. [MDA2] împăianjena v vz împăienjeni
13. [MDA2] împăiejena v vz împăienjeni
14. [MDA2] împăiejeni v vz împăienjeni
15. [MDA2] împăiejenit, ~ă a vz împăienjenit
16. [MDA2] împăiejina v vz împăienjeni
17. [MDA2] împăienjăni v vz împăienjeni
18. [MDA2] împăienjănit, ~ă a vz împăienjenit
19. [MDA2] împăienjena v vz împăienjeni
20. [MDA2] împăienjenat, ~ă a vz împăienjenit
21. [MDA2] împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.
22. [MDA2] împăingina v vz împăienjeni
23. [MDA2] împăinginat, ~ă a vz împăienjenit
24. [MDA2] împăinjenit, ~ă a vz împăienjenit
25. [MDA2] împângeni v vz împăienjeni
26. [MDA2] împângenit, ~ă v vz împăienjenit
27. [MDA2] împânjăni v vz împăienjeni
28. [MDA2] împânjănit, ~ă a vz împăienjenit
29. [MDA2] împoijini v vz împăienjeni
30. [MDA2] împoijinit, ~ă a vz împăienjenit
31. [CADE] ÎMPĂIENJENI, ÎMPĂI(E)JENI (-enesc), ‼ ÎMPĂI(E)NJENA (-enez) vb. tr. și refl. 1 A (i se) acoperi ochii cu o ceață (ca și cu o pînză de păianjen), a turbura vederea: o ceață întunecoasă îi împăienjează ochii (DLVR.); am simțit că mi se împăienjează ochii și mi-a turburat văzul (ISP.); a treia zi începe fața omului a se strica și a se împăienjena (PRV.-MB.); ochii mi se împăienjenesc și mă dor de atîta lumină (VLAH.) ¶ 2 A face să nu se mai distingă bine: seara începea să împăienjenescă dulce formele din valea Podenilor (CAR.).
32. [DLRLC] ÎMPAINJINIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
33. [DLRLC] ÎMPĂIEJENI vb. IV v. împăienjeni.
34. [DLRLC] ÎMPĂIENJENI, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjini (CARAGIALE, O. I 289), împăiejeni (ODOBESCU, S. II 431), împăinjeni (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejena (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, paingini (ALECSANDRI, P. P. 74), painjeni (EMINESCU, N. 42), păinjeni (EMINESCU, O. I 98), păinjini (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păingini (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.
35. [DLRLC] PAINGINI vb. IV v. împăienjeni.
36. [DLRLC] PAINJENI vb. IV v. împăienjeni.
37. [DLRLC] PAINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
38. [DLRLC] PĂINGINI vb. IV v. împăienjeni.
39. [DLRLC] PĂINJENAT, -Ă adj. v. împăienjenit.
40. [DLRLC] PĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.
41. [DLRLC] PĂINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
42. [DLRLC] PĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.
43. [DLRM] ÎMPĂIEJENI vb. IV. v. împăienjeni.
44. [Șăineanu, ed. VI] împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].
45. [Scriban] împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc.
46. [Scriban] painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.
47. [DOOM 3] împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, 3 pl. împăienjenesc, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească
48. [DOOM 2] împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească
49. [MDO] împăienjeni
50. [IVO-III] împăienjenesc, -neam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL