1. [DEX '09] ÎMPROȘCĂTURĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură.
2. [MDA2] împroșcătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 126/1 / Pl: ~ri / E: împroșca + -ătură] 1-3 împroșcare (1-3). 4 (Fig) Batjocorire. 5 (Fig) Calomniere. 6-9 Împroșcare (6-9). 10 (Ccr) Urmă lăsată prin împroșcare Si: pată, stropitură.
3. [CADE] ÎMPROȘCĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Stropitură: îl trecem (rîul) într’o ~ de stropi (IRG.) ¶ 2 Asvîrlitură (cu pietre, etc.): începuseră a adăugi și mere pe lîngă celealte mici împroșcături de care se slujea în sistemul lor de bătălie (ALECS.) ¶ 3 Ⓕ Vorbă de ocară: au înghițit în tăcere împroșcăturile spălătoreselor (SB.) [împroșca].
4. [DLRLC] ÎMPROȘCĂTURĂ, împroșcături, s. f. Împroșcare. Văzură de departe un cîrd de ciori, poate cîteva sute, de-a curmezișul șoselei, o împroșcătură de cerneală pe o colosală coală de hîrtie. REBREANU, R. I 215.
5. [Șăineanu, ed. VI] împroșcătură f. rezultatul împroșcării, canonadă: împroșcaturile dușmanului.
6. [Scriban] împroșcătúră f., pl. ĭ. Rezultatu împroșcăriĭ, salvă, canonadă: împroșcăturile mitralierelor. Fig. Aruncăturĭ de vorbe urîte, mincĭunĭ, ocărĭ: împroșcăturile ziarelor.
7. [DOOM 3] împroșcătură s. f., g.-d. art. împroșcăturii; pl. împroșcături
8. [DOOM 2] împroșcătură s. f., g.-d. art. împroșcăturii; pl. împroșcături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL