1. [DEX '09] ÎMPROȘCARE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire; împroșcătură (1). – V. împroșca.
2. [MDA2] împroșcare sf [At: MINEIUL (1776) 76 1/2 / Pl: ~cări / E: împroșca] 1 Stropire cu un lichid Si: (înv) împroșcătură (1). 2 Murdărire a cuiva stropind cu un lichid Si: (înv) împroșcătură (2). 3 Azvârlire cu pietre, lemne, proiectile etc. din toate părțile, fără încetare Si: (înv) împroșcătură (3). 4 (Fig) Batjocorire. 5 (Fig) Calomniere. 7 (Înv) Bombardare (cu lovituri de tun) Si: (înv) împroșcătură (6-7). 8 (Teh) Pulverizare sub presiune a unui lichid sau a unei pulberi pe suprafața unui obiect Si: (înv) împroșcătură (8). 9 Aruncare a lăturilor și a noroiului stropind în toate părțile Si: (înv) împroșcătură (9). 10 (Înv; șfg) Risipire.
3. [DLRLC] ÎMPROȘCARE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire. De departe, sub împroșcarea vîscoasă, în șuierul necurmat, toate păreau că se petrec în neorînduială. C. PETRESCU, R. DR. 290.
4. [DEX '09] ÎMPROȘCA, împroșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, sb. prskati.
5. [MDA2] împroșca [At: MOXA 404/4 / Pzi: împroșc / E: vsl прочкать] 1 vi (Înv; d. lichide) A țâșni cu putere, stropind în toate părțile. 2 vt A murdări pe cineva stropind cu un lichid. 3 vt A azvârli pietre, lemne, proiectile etc. din toate părțile, fără încetare. 4 vt (Fig) A batjocori. 5 vt (Fig; șîlv a ~ cu noroi pe cineva) A calomnia. 6-7 vt (Înv) A bombarda (cu lovituri de tun). 8 vt (Teh) A pulveriza sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 9 vt A arunca lături și noroi stropind în toate părțile. 10 vt (Înv; șfg) A risipi.
6. [CADE] ÎMPROȘCA (-proșc) vb. tr. 1 A stropi cu apă, cu noroiu: picăturile se întețeau și le împroșcau obrazul (VLAH.); ar fi vrut să-l împroaște cu apă opărită (LUNG.) ¶ 2 A asvîrli, a lovi una după alta cu pietre, cu săgeți, etc.: grindina săgeților ce o împroșcau de pretutindeni (VLAH.); el împresurase palatul și-l împroșca cu tunuri (BĂLC.); Ștefan umbla cu pîinea după dînșii, ei îi împroșcau cu pietre (ISP.) ¶ 3 Ⓕ A ocărî: îl alungau cu sudalme... ori îi împroșca vorbe necălite (RET.) [proașcă].
7. [DEX '98] ÎMPROȘCA, împroșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
8. [DLRLC] ÎMPROȘCA, împroșc, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. (Mai ales cu privire la apă sau la noroi) A împrăștia stropind în toate părțile. Locomotiva a intrat în gara supraîncărcată, împroșcînd pe nări fîșii de aburi. SAHIA, N. 51. Mașina se depărta vertiginos, împroșcînd pînă-n marginile uliței vîrtejuri de apă tulbure cu bucăți de noroi. REBREANU, R. I 176. ♦ A stropi (pe cineva sau ceva) cu un fluid, cu noroi etc. Începuse o ploaie măruntă. Picăturile se întețeau și le împroșcau obrazul. VLAHUȚĂ, O. A. 136. ◊ (Poetic) Ieri s-a spart fereastra unui curcubeu, Împroșcînd cu țăndări iarba din poiană. LESNEA, A. 34. ◊ Refl. reciproc. Își răcoresc ochii în apa adunată în pumn, cu mormăituri de mulțumire, împroșcîndu-se unii pe alții, glumind și rîzînd sonor în vîntul subțire. C. PETRESCU, Î. I 263. Nimfe albe ca zăpada scutur ap-albastră caldă, Se împroașcă-n joacă dulce, mlădiindu-se se scaldă. EMINESCU, O. IV 118. 2. (Cu privire la pietre, proiectile etc.) A arunca într-una, a zvîrli fără încetare în toate părțile. Două tancuri prinseră a împroșca obuze. CAMILAR, N. I 388. Și-n pedestrimea deasă ce-mproașcă foc fioros [cavaleria] S-aruncă-n zbor de moarte cu tropot zgomotos. ALECSANDRI, P. II 159. ♦ (Complementul direct devine instrumental) A lovi. Mărăcinii îi zgîriau mîinile și fața și-l împroșcau cu zăpada de pe crengile lor spinoase. DUMITRIU, N. 204. Cu plumbi avem să-i împroșcăm noi pe dînșii. SADOVEANU, O. I 146. Într-o duminică, oile aste perdute... se pun de pîndă și, cînd el ieși din biserică, începură a-l împroșca cu pietre, urmîndu-l cu sudălmi... pînă acasă. NEGRUZZI, S. I 225. ♦ Fig. (Urmat de determinări care arată injuria, insulta etc.) A batjocori, a insulta. În timp ce trădătorii mîncau stînjeniți, greviștii continuau să-i împroaște cu vorbe de batjocură. PAS, Z. IV 155.
9. [Șăineanu, ed. VI] împroșcà v. 1. a da cu proașca; 2. a asvârli cu pietre; cu proiectile: împroșca palatul cu două tunuri BĂLC.; 3. a stropi cu apă sau noroiu; 4. fig. a ocărî. [Bulg. PHOČKATI].
10. [Scriban] împróșc, a -á v. tr. (d. proașcă saŭ vsl. prŭškati, prysnonti, a împroșca, a împrăștia; bg. prusnŭ prŭskam, împroșc; sîrb. prskati, a împroșca, praskati, a exploda; rus. prýskatĭ, prýsnutĭ, a împroșca, a țîșni. Cp. cu trăsnesc, trosc). Fac proașcă, azvîrl cu apă, noroĭ, petre, gloanțe ș. a. (mitraliez). Fig. Lovesc ca cu o ploaĭe de loviturĭ: acest ziar împroașcă lumea cu mincĭunĭ. – La Cant. (Ist. ier. 33) opr-.
11. [DOOM 3] împroșcare s. f., g.-d. art. împroșcării; pl. împroșcări
12. [DOOM 2] împroșcare s. f., g.-d. art. împroșcării; pl. împroșcări
13. [DOOM 3] împroșca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împroșc, 2 sg. împroști, 3 împroașcă; conj. prez. 1 sg. să împroșc, 3 să împroaște; imper. 2 sg. afirm. împroașcă
14. [DOOM 2] împroșca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împroșc, 2 sg. împroști, 3 împroașcă; conj. prez. 3 să împroaște
15. [Argou] a împroșca (pe cineva) cu noroi expr. a calomnia (pe cineva), a defăima.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL