1. [DEX '09] INGRAT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.
2. [MDA2] ingrat, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ați, ~e / E: lat ingratus, fr ingrat, it ingrato] 1-2 smf, a (Om) nerecunoscător. 3 a Dificil. 4 a Necorespunzător eforturilor depuse. 5 a Care produce mai puțin decât trebuie. 6 a Dezavantajos. 7-8 av, a (În mod) nerecunoscător.
3. [CADE] * INGRAT, -TĂ adj. și sm. f. 1 Nerecunoscător, nemulțumitor: prieten ~; e un ~, o ingrată ¶ 2 Care nu răsplătește osteneala depusă sau cheltuelile făcute; neroditor, sterp: muncă ~; studiu ~; pămînt ~ [fr.].
4. [DLRLC] INGRAT, -Ă, ingrați, -te, adj. 1. Care uită binele ce i s-a făcut; nerecunoscător. Atunci mi-a spus că atitudinea noastră, adică a Luminiței, a mea, a Laurei față de tine, e ingrată. C. PETRESCU, Î. II 86. ◊ (Substantivat) Ar fi o binefacere prietinească pe care dacă vreodată aș uita-o, aș fi cel mai ticălos ingrat. CARAGIALE, O. VII 541. 2. Fig. Care nu dă satisfacție pe măsura sforțărilor făcute; dezavantajos, plin de inconveniente. Slujbă ingrată.
5. [DN] INGRAT, -Ă adj. 1. Nerecunoscător. 2. (Fig.) Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus].
6. [MDN '00] INGRAT, -Ă I. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător. II. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ◊ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus)
7. [Șăineanu, ed. VI] ingrat a. 1. nerecunoscător; 2. fig. care produce mai puțin decât se aștepta: pământ ingrat; fig. subiect ingrat.
8. [Scriban] *ingrát, -ă adj. (lat. in-gratus. V. grație, gratis). Necunoscător, care nu recunoaște binele care i s’a făcut: fiŭ ingrat. Fig. Sterp, steril, arid saŭ prea puțin productiv: pămînt ingrat, subĭect ingrat, muncă ingrată. Adv. Cu ingratitudine.
9. [DOOM 3] ingrat adj. m., s. m., pl. ingrați; adj. f., s. f. ingrată, pl. ingrate
10. [DOOM 2] ingrat adj. m., s. m., pl. ingrați; adj. f., s. f. ingrată, pl. ingrate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL