1. [DEX '09] DIFICIL, -Ă, dificili, -e, adj. 1. Care prezintă dificultăți; greu (de făcut), anevoios, complicat, greu de rezolvat. 2. (Despre persoane și despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alții, greu de mulțumit; exigent, mofturos, capricios; susceptibil. – Din fr. difficile, lat. difficilis.
2. [MDA2] dificil, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 157 / Pl: ~i, ~e / E: fr difficile, it difficile, lat difficilis] 1 Care este greu de înțeles Si: complicat, (înv) dificultos (1). 2 Greu de rezolvat Si: complicat, (înv) dificultos (2). 3 Care prezintă dificultăți Si: anevoios, (înv) dificultos (3). 4 Greu (de făcut) Si: anevoios, (înv) dificultos (4). 5 (D. oameni) Care se împacă greu cu alții. 6 (D. oameni) Greu de mulțumit Si: capricios, exigent, mofturos, pretențios, susceptibil.
3. [CADE] * DIFICIL adj. 1 Greu, anevoios, anevoie; Ⓕ: timpuri ~e, împrejurări ~e ¶ 2 Anevoie de mulțumit, care nu se învoiește lesne cu alții, care nu se împacă ușor: un om ~, un caracter ~ [fr. < lat.].
4. [DLRLC] DIFICIL, -Ă, dificili, -e, adj. 1. (În opoziție cu ușor, lesne) Care prezintă dificultăți; greu (de făcut), anevoios. Păstrăvii fac adevărate trepte de trecere în locurile dificile. SADOVEANU, V. F. 120. Tu știi că pentru mine începutul unei scrisori e întotdeauna dificil și rece. C. PETRESCU, Î. II 63. ♦ Complicat, greu de rezolvat. Situație dificilă. ▭ Hai cu mine, să înveți cum se procedează în asemenea împrejurări dificile. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 315. 2. (Despre persoane și despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alții, greu de mulțumit; exigent, mofturos, capricios; susceptibil. Nadina e o femeie cam dificilă. REBREANU, R. I 250.
5. [DN] DIFICIL, -Ă adj. 1. Cu dificultăți, anevoios, greu. 2. (Despre oameni) Năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. [< lat. difficilis, cf. fr. difficile].
6. [MDN '00] DIFICIL, -Ă adj. 1. care prezintă dificultăți; anevoios, greu; dificultos. 2. (despre oameni) năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. (< fr. difficile, lat. difficilis)
7. [Șăineanu, ed. VI] dificil a. 1. greu (de făcut), anevoios; 2. fig. exigent; delicat: caracter dificil.
8. [Scriban] difícil, -ă adj. (lat. difficilis, d. prefixu dis și facilis, ușor). Greŭ de făcut, anevoĭos: lucrare dificilă. Fig. Exigent, greŭ de mulțămit: caracter dificil. Greoĭ, ostenitor: stil dificil. Defavorabil, plin de suferințe: timpurĭ dificile. Adv. În mod dificil. Fals -cíl (d. fr.).
9. [DOOM 3] dificil adj. m., pl. dificili; f. dificilă, pl. dificile
10. [DOOM 2] dificil adj. m., pl. dificili; f. dificilă, pl. dificile
11. [IVO-III] dificil.
12. [CECC] Difficiles nugae (lat. „Nimicuri dificile”, în sensul de: fleacuri pretențioase) – astfel denumește Marțial versurile sucite și enigmatice pe care le scriau unii poeți ca Sotades și Palaemon, azi complet uitați. Expresia se găsește în cartea a doua, epigrama 86, adresată lui Classicus și determină o concluzie, din păcate, încă uneori actuală pentru anumite elucubrații literare: „Cu astfel de șarade să pierd o-ntreagă zi? Să pun atîta trudă în niște nerozii? Ca Palaemon, poeme pentru cei proști nu scriu; Eu năzuiesc pe placul celor mai buni să fiu.” (traducerea: Tudor Măinescu) Prin extensiune, formula lui Marțial: difficiles nugae se aplică astăzi nu numai poemelor care o merită, ci oricăror bagatele cu pretenții de capodopere. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL