Definiție și ce înseamnă inflamabil

1. [DEX '09] INFLAMABIL, -Ă, inflamabili, -e, adj. Care se aprinde ușor, care ia foc și arde repede. ♦ (Chim.) Care produce, la o temperatură relativ joasă, gaze sau vapori care împreună cu aerul atmosferic pot da un amestec de combustibil. – Din fr. inflammable.

2. [MDA2] inflamabil, ~ă a [At: MAIORESCU, D. 113 / Pl: ~i, ~e / E: fr inflammable] 1 (D. corpuri, materiale) Care se aprinde ușor și arde repede. 2 (Fig; d. oameni, irn) Care se înflăcărează. 3 (Chm) Care produce, la o temperatură relativ joasă, gaze sau vapori care împreună cu aerul atmosferic pot da un amestec de combustibil.

3. [CADE] * INFLAMABIL adj. Care se aprinde ușor [fr.].

4. [DLRLC] INFLAMABIL, -Ă, inflamabili, -e, adj. 1. (Despre unele corpuri) Care ia foc repede, care se aprinde ușor. Material inflamabil. ▭ Găsea formule scurte, care cădeau ca picături inflamabile peste jeratecul de jos, de unde țîșneau în aprobări vii ca flacările. CAMIL PETRESCU, P. V. 19. ♦ (Chim.) Care produce la o temperatură relativ joasă gaze sau vapori care împreună cu aerul atmosferic pot da un amestec combustibil. 2. Fig. Care se înflăcărează, care se pasionează, care se entuziasmează. Abia putea să țină în frîu mulțimea, așa de lesne inflamabilă. BART, E. 285.

5. [DN] INFLAMABIL, -Ă adj. 1. Care ia foc, care se aprinde ușor. 2. (Fig.) Înfocat, entuziast, aprins. [Cf. fr. inflammable].

6. [MDN '00] INFLAMABIL, -Ă adj. 1. (despre corpuri, substanțe) care se aprinde ușor. 2. (fig.) înfocat, entuziast, aprins. (< fr. inflammable)

7. [Șăineanu, ed. VI] inflamabil a. care se aprinde ușor.

8. [Scriban] *inflamábil, -ă adj. (d. inflamez; fr. inflammable). Care se poate aprinde, care se aprinde lesne, aprinzăcĭos. Fig. Caracter inflamabil.

9. [DOOM 3] inflamabil adj. m., pl. inflamabili; f. inflamabilă, pl. inflamabile

10. [DOOM 2] inflamabil adj. m., pl. inflamabili; f. inflamabilă, pl. inflamabile

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro